Institute for European Environmental Policy (IEEP) recomandă Uniunii Europene să își coordoneze politicile comerciale, industriale și climatice printr-o strategie dedicată reducerii emisiilor generate în afara teritoriului său. Această propunere vizează gestionarea emisiilor produse în alte țări pentru consumul european, propunând un obiectiv comun și un sistem de monitorizare a rezultatelor. Studiul, publicat de Eline Blot la 29 octombrie 2026, sugerează utilizarea instrumentelor existente fără a impune o formă juridică precisă sau noi obligații imediate.
Analiza subliniază o discrepanță semnificativă între emisiile teritoriale și amprenta bazată pe consum. Amprenta climatică a consumului european este cu 21% mai mare decât emisiile produse pe teritoriul Uniunii, ceea ce înseamnă că circa 1,4 miliarde de tone de CO₂ echivalent sunt generate în afara UE. Aceste valori nu se adaugă pur și simplu la inventarul teritorial, deoarece amprenta de consum include importurile și ține cont de emisiile asociate exporturilor, spre deosebire de inventarele teritoriale care înregistrează doar emisiile eliberate în atmosferă local.
Pentru a aborda această problemă, IEEP propune o strategie formată din patru componente esențiale: recunoașterea unui obiectiv european privind emisiile importate, stabilirea unui cadru comun de monitorizare, evaluarea contribuției instrumentelor actuale și revizuirea sistematică a rezultatelor. Indicatorii ar trebui să fie detaliați la nivel de sector și partener comercial, pentru a face distincția între emisiile mari cauzate de volumul importurilor și cele provenite de la produse cu o intensitate mare a carbonului. Scopul este identificarea priorităților și a lacunelor actuale.
Studiul utilizează date din Traded Emissions Tracker, dezvoltat de European Climate Foundation și Matière, care acoperă perioada 2010–2023. Cifrele nu reprezintă măsurători pentru octombrie 2026, ci servesc drept bază pentru analiza relațiilor comerciale. De exemplu, pentru anul 2023, India a generat 66,37 milioane de tone de CO₂ echivalent pentru consumul UE, reprezentând 4,7% din emisiile importate ale Uniunii. În Indonezia, cifra este de 21,43 milioane de tone, iar în Brazilia, emisiile sunt de 29,31 milioane de tone.
Instrumentele actuale, precum CBAM, EUDR și ESPR, pot acționa asupra unor părți diferite ale amprentei, dar niciunul nu acoperă singur întreaga situație. IEEP cere evaluarea contribuției lor comune, nu înlocuirea lor cu un singur instrument. În Brazilia, de exemplu, măsurile privind defrișările și cooperarea pentru sisteme alimentare pot fi mai relevante decât o simplă tarifare industrială a carbonului. Strategia ar putea sprijini investițiile în producție curată și reziliența lanțurilor de aprovizionare prin oferirea unei cereri mai previzibile pentru produse cu emisii reduse.
În cadrul politicilor economice ale Uniunii Europene, gestionarea amprentei de carbon este un subiect complex care implică echilibrul între reglementările de mediu și libertatea de comerț. Deciziile privind taxarea importurilor sau standardele de sustenabilitate pot influența direct costurile de producție globale și fluxurile comerciale între blocul european și partenerii internaționali, afectând competitivitatea pieței interne și obiectivele de neutralitate climatică pe termen lung.
