Administrația condusă de Donald Trump a semnat, pe 22 septembrie 2026, un acord major cu Danemarca și Groenlanda, care extinde prezența militară a Statelor Unite pe insulă. Documentul, finalizat după o perioadă de presiuni constante asupra autorităților de la Copenhaga și a aliaților europeni, oferă Washingtonului drepturi de acces aerian, terestru și maritim. Deși acordul permite extinderea bazei Pituffik și stabilirea unor zone de apărare la Narsarsuaq și Mestersvig, acesta reafirmă suveranitatea Regatului Danemarcei și dreptul groenlandezilor la autodeterminare.
Dincolo de aspectele de securitate, acordul introduce mecanisme stricte privind investițiile în sectoare sensibile, precum extracția de resurse naturale. Investitorii din afara NATO, partenerilor NATO sau statelor membre UE nu vor putea dobândi influență semnificativă în activități care pot amenința securitatea națională sau ordinea publică. Aplicarea acestui filtru de selecție revine Groenlandei, în cooperare strânsă cu Danemarca și prin consultări cu SUA, având ca scop protejarea resurselor strategice de pământuri rare.
Interesul pentru exploatarea minieră a insulei este alimentat de existența unor zăcăminte de pământuri rare, esențiale pentru tehnologii militare, electronice și energetice. În acest context, companii americane precum GreenMet au demonstrat interesul pentru proiecte locale, în timp ce alte entități, precum Critical Metals Corp, au căutat finanțări federale și împrumuturi bancare pentru dezvoltarea zăcământelor. Prezența militară extinsă este văzută ca un factor care poate reduce incertitudinea strategică pentru firmele de minerit.
Pentru Uniunea Europeană, acordul reprezintă un echilibru între respectarea suveranității teritoriale și menținerea accesului economic la resurse critice. Deși Bruxellesul a susținut integritatea daneză, statele europene rămân în poziția de a investi în proiecte locale, deși vor concura cu firmele americane susținute de finanțarea publică a Washingtonului. Acordul permite capitalului european și canadian să rămână activ, evitând transformarea insulei într-o concesiune exclusivă a SUA.
Implementarea acestui document depinde de finalizarea procedurilor parlamentare în Danemarca și Groenlanda, urmată de o notificare diplomatică oficială către SUA. Un aspect crucial este faptul că, în cazul unei eventuale independențe a Groenlandei, noul stat va trebui să rămână în NATO și să preia obligațiile de apărare stabilite. Această prevedere asigură continuitatea cadrului militar negociat, indiferent de evoluțiile politice interne ale insulei.
Geopolitica Arcticii este marcată de o competiție intensă pentru controlul rutelor nordice și al resurselor minerale. Groenlanda deține zăcăminte strategice de pământuri rare, utilizate masiv în industria inteligenței artificiale și în armamentul avansat. Această cursă pentru resurse implică nu doar actori politici, ci și companii private și investitori globali care urmăresc accesul la lanțurile de aprovizionare critice în regiunea polară.
