Alegătorii din Elveția vor decide duminică, printr-un referendum, dacă se va introduce în Constituția țării o definiție mai strictă a neutralității, un statut care definește națiunea alpină de secole. Propunerea vizează modificarea modului în care Elveția își gestionează poziția internațională, într-un context de securitate europeană marcat de conflictul dintre Rusia și Ucraina. Dacă votul va fi unul favorabil inițiativei, Elveția va fi împiedicată să impună sancțiuni Rusiei, cu excepția situațiilor în care acestea sunt aprobate de Consiliul de Securitate al ONU, unde Moscova deține dreptul de veto.
Inițiativa este lansată de grupul național-conservator Pro Schweiz, fiind asociată strâns cu Partidul Popular Elvețian de dreapta și susținută de fostul consilier federal Christoph Blocher. Un vot „da” ar interzice, de asemenea, Berna să coopereze militar cu alianțe precum NATO, cu excepția cazului în care Elveția însăși ar fi atacată sau s-ar confrunta cu o amenințare iminentă. Guvernul elvețian se opune acestei propuneri, la fel ca majoritatea partidelor politice, cu excepția SVP, argumentând că o rigiditate constituțională ar constrânge țara într-un mediu de securitate tot mai periculos.
Susținătorii proiectului, precum Samuel Sommaruga, lider al Comitetului pentru Geneva Internațională și Neutralitatea sa, susțin că imaginea Elveției ca națiune neutră a fost pătată prin alinierea la Europa. Aceștia argumentează că neutralitatea permite rolul de mediator și aduce stabilitate economică, protejând țara în cazul unui conflict militar mai amplu între NATO și Rusia. Pe de altă parte, Corina Gredig, deputată din partea Verzilor Liberali, a avertizat că această inițiativă riscă să transforme neutralitatea în izolare, o strategie de securitate ineficientă.
Sondajele recente au indicat faptul că aproape două treimi dintre alegători se opun inițiativei de modificare a statutului de neutralitate. Fabio Wasserfallen, profesor de politică europeană la Universitatea din Berna, a explicat că dezbaterea nu este despre respingerea neutralității, ci despre modul în care aceasta trebuie definită. În prezent, guvernul elvețian dispune de discreție pentru a aplica politica de neutralitate, însă flexibilitatea sa a fost pusă sub presiune după ce, din februață 2022, Berna a copiat sancțiunile UE împotriva Moscovei.
Neutralitatea Elveției are rădăcini istorice adânci, fiind recunoscută oficial de alte state europene în 1815 și înscrisă în Constituție în 1848. Deși țara a reușit să treacă prin ambele războaie mondiale fără a lua partea niciuneia dintre puteri, istoricul Thomas Maissen a subliniat că pragmatismul a fost esențial în trecut. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, deși Elveția a declarat neutralitate, țara a oferit sprijin economic Germaniei după înfrângerea Franței în 1940, fiind înconjurată de puterile Axei.
În prezent, Elveția își întărește apărarea și crește cheltuielile militare, participând la proiecte de apărare ale UE și intensificând parteneriatul cu NATO prin dialog politic. Chiar dacă referendumul de duminică va eșua, alegătorii vor trebui să evalueze în noiembrie dacă regulile privind exportul de arme trebuie modificate pentru a permite livrările către un grup de 25 de țări occidentale implicate în conflicte.
