Israelienii sunt chemați la urne pe 27 octombrie pentru primele alegeri legislative de după atacul Hamas din 7 octombrie 2023. Acest scrutin este privit ca un referendum asupra lui Benjamin Netanyahu și a modului în care acesta a gestionat cel mai lung război din istoria statului, de la înființarea sa în 1948. Rezultatul va determina dacă Israelul păstrează actuala direcție sau dacă apare un nou lider care să schimbe dinamica regională.
Sondajele arată o competiție strânsă între blocul conservator al premierului și tabăra condusă de fostul șef al Statului Major General, Gadi Eisenkot. Partidul lui Eisenkot, Yashar, are un mic avantaj în fața formațiunii Likud, ambele fiind în jur de 23 de mandate. Niciuna dintre cele două grupări nu pare capabilă să obțină singură cele 61 de mandate necesare pentru majoritatea în Knesset, parlamentul cu 120 de locuri, ceea ce va impune negocieri complexe.
Deși o schimbare de guvern ar putea influența relațiile cu partenerii internaționali, obiectivele militare în Gaza ar putea rămâne constante. Gadi Eisenkot a menținut o linie dură, promițând distrugerea aripii militare a Hamas în termen de 18 luni. În acest context, consensul securitar israelian împiedică orice candidatură care ar pune în centru crearea unui stat palestinian, deoarece atacul din 7 octombrie a împins întreaga societate spre dreapta politică.
Cea mai importantă diferență între candidați vizează potențialul unui conflict cu Iranul. Benjamin Netanyahu susține o doctrină de securitate care include lovituri preventive, în timp ce Gadi Eisenkot cere dovezi ale unei amenințări iminente, precum dobândirea armei nucleare, pentru a justifica acțiunea militară. Această distincție între lovitura de preempțiune și cea de preemption este crucială pentru stabilitatea regiunii și pentru deciziile pe care Washingtonul le va primi.
În Cisiordania, un eventual guvern condus de Eisenkot ar putea impune aplicarea legii și limitarea acțiunilor coloniștilor violenți. Această abordare ar putea ajuta Israelul să își recâștige încrederea în fața partenerilor occidentali, precum Franța sau Canada, care au impus sancțiuni împotriva coloniștilor. În prezent, Netanyahu depinde de partide naționaliste-religioase care promovează extinderea colonizării, ceea ce îi limitează capacitatea de a acționa împotriva grupurilor radicale.
Evoluțiile din Orientul Mijlociu au un impact direct asupra securității și economiei europene, inclusiv asupra României. O escaladare a conflictului cu Iranul ar putea duce la creșterea prețurilor la petrol și la perturbarea rutelor comerciale globale. De asemenea, resursele militare ale SUA ar putea fi redirecționate către Golf, afectând capacitatea de sprijin pentru alte regiere, precum flancul estic al NATO, într-un context de instabilitate globală.
