Alegerile parlamentare anticipate din Serbia au dus la o schimbare majoră în regimul politic al țării, după ce Aleksandar Vučić a recunoscut înfrângerea sa la urne. Scrutinul a fost marcat de o prezență masivă a alegătorilor și de cozi neobișnuit de lungi la secțiile de votare din întreaga țară. Rezultatele proiecției Ipsos/CeSID indică o victorie clară pentru Studentska lista, care a obținut aproximativ 52% din voturi, în timp ce formațiunea condusă de Aleksandar Vučić a ajuns la 39,3%.
După închiderea urnelor, Aleksandar Vučić a declarat public că a pierdut aceste alegeri și a confirmat victoria mișcării studențești. Liderul a estimat că Studentska lista va reuși să obțină între 135 și 140 de mandate în Parlamentul sârb. Această cifră este suficientă pentru a asigura majoritatea necesară de 126 de locuri. Proiecția realizată de Ipsos/CeSID indică însă un număr de 138 de mandate pentru această mișcare.
Participarea la vot a fost una dintre cele mai mari de la alegerile parlamentare din Serbia de după anul 1992. Până la ora 19:00, nivelul de prezență a depășit pragul de 67%, reflectând un interes masiv al populației pentru acest scrutin. Totuși, procesul electoral nu a fost lipsit de controverse, deoarece organizația CRTA a raportat incidente și presiuni asupra alegătorilor sau a membrilor secțiilor de votare în diverse zone ale țării.
Studentska lista – Studenti pobeđuju („Lista studenților – Studenții câștigă”) este o mișcare care a reușit să strângă 69.099 de semnături valabile pentru înregistrare. Deși numele sugerează o reprezentare exclusivă a studenților, lista de 250 de candidați include medici, profesori, artiști și antreprenori. Primul candidat de pe lista respectivă este medicul Ilija Srdanović, din Novi Sad. Mișcarea a optat pentru o structură descentralizată, luând deciziile în cadrul adunărilor și plenurilor studențești.
Campania electorală a fost construită pe temeiul combatterii corupției și al transparenței instituționale, oferind o alternativă la sistemul dominat de Partidul Progresist Sârb. Această evoluție politică este rezultatul direct al nemulțumirii sociale care a crescut în Serbia. Mișcarea a reușit să transforme criticile la adresa modului de guvernare într-o platformă electorală solidă, capabilă să provoace puterea stabilită de Aleksandar Vučić.
Această schimbare de paradigmă politică a apărut după aproape doi ani de proteste constante, declanșate de tragedia de la gara din Novi Sad din 2024. În urma prăbușirii copertinei gării, unde au murit 16 persoane, valul de proteste conduse de studenți a evoluat spre o mișcare politică amplă. Această tragedie a servit drept catalizator pentru cerințele de responsabilizare a autorităților și pentru reformarea instituțiilor statului.
