O serie de proteste violente a lovit marile orașe europene, începând cu Franța în septembrie și extinzându-se rapid către Spania, Belgia, Italia, Portugalia, Grecia și Albania. Evenimentele au început în sud-estul Parisului, când profesorii și elevii au protestat împotriva lipsei de personal, evoluând rapid spre nemulțumiri legate de costul vieții și tăierile din sectorul public. În Franța, manifestările din 17 octombrie au implicat aproape un milion de oameni și au dus la distrugerea a peste 1.500 de magazine.
Radu Leca susține că aceste revolte nu sunt cauzate de sărăcia absolută, ci de conceptul de deprivare relativă. Conform psihologului, tinerii europeni nu se compară cu strămoșii lor, ci cu imaginea promisă a vieții de adult și cu nivelul de trai al părinților la aceeași vârstă. Când salariile nu acompaniază inflația, iar chiria consumă aproape tot salariul minim, apare sentimentul că drepturile lor sunt încălcate, ceea ce transformă nemulțumirea în acțiune de stradă.
Un alt factor crucial identificat de Radu Leca este incertitudinea și pierderea controlului asupra viitorului. Citând sociologa Maroa Silvestre de la Universitatea Deusto, acesta explică faptul că tinerii trăiesc un sentiment puternic de lipsă de control, iar acumularea mai multor situații dificile poate declanșa scânteia protestelor. Psihologic, oamenii gestionează mai greu imprevizibilul, fiind incapabili să își planificeze viața într-un mediu economic instabil și nesigur.
Injustiția distributivă și simbolică joacă, de asemenea, un rol esențial în amplificarea conflictelor. Cazul femeii Maricarmen din Spania, evacuată dintr-o locuință după 70 de ani, a servit drept șoc moral împotriva speculei imobiliare. În Portugalia, prețurile locuințelor s-au mai mult decât dublat din 2017, în timp ce salariile au rămas în urmă, oferind un exemplu clar de deprivare. Aceste cazuri cristalizează resentimentele și alimentează dorința de justiție socială.
Fenomenul de contagiune socială și rețelele de comunicare facilitează răspândirea rapidă a efervescenței de la o capitală la alta. Protestele par organizate din cauza transportului informației prin rețelele sociale, deși lipsesc coordonările centrale, proces numit de economiști „falsificarea preferințelor”. Pentru Generația Z, strada devine un spațiu de afirmare a identității și a eficacității colective, oferindu-le un sentiment de apartenență și demnitate pe care viața cotidiană, marcată de dificultăți economice, le-a confiscat.
Aceste mișimări de masă reflectă o criză de legitimitate a instituțiilor care nu mai reușesc să ofere un orizont predictibil cetățenilor. Pentru a reduce tensiunile, autoritățile trebuie să asigure stabilitate prin chirii stabile și salarii indexate, evitând în același timp spirala represiunii care radicalizează populația. Soluția nu constă doar în măsuri economice, ci în reconstruirea încrederii prin transparență și prin recunoașterea simbolică a suferinței cetățenilor.
