Un fost oficial de securitate din Belarus, Yuri Harauski, a depus un apel la o instanță cantonală din orașul elvețian St. Gallen. Acesta contestă decizia de achitare primită în anul 2023, într-un dosar care vizează dispariția a trei persoane în anul 1999. Persoanele dispărute sunt fostul ministru de Interne Yuri Zakharenko, fostul vicepremier Viktor Gonchar și omul de afaceri Anatoly Krosovsky, evenimente care au avut loc în perioada în care Harauski făcea parte din unitatea specială de poliție SOBR.
Apelul a fost introdus de fiicele a doi dintre bărbații care au dispărut, acestea fiind susținute de diverse organizații internaționale. Printre entitățile care oferă sprijin juridic și consultanță se numără Trial International, Federația Internațională pentru Drepturile Omului (FIDH) și organizația pentru drepturile omului Viasna. Procesul de la St. Gallen a reprezentat un moment de referință pentru aplicarea principiului jurisdicției universale, fiind prima dată când un tribunal elvețian s-a pronunțat asupra unor presupuse crime comise în Belarus pe baza acestui principiu juridic.
Yuri Harauski, care a ajuns în Elveția sub protecția statutului de solicitant de azil, a recunoscut implicarea sa în reținerea celor trei persoane menționate. Totuși, acesta a negat constant că ar fi ordonat sau executat uciderea acestora, susținând că viața sa era în pericol în Belarus din cauza posibilității de a vorbi despre activitatea unității SOBR. Instanța a decis achitarea sa în 2023, argumentând că rolul exact al lui Harauski nu a putut fi demonstrat juridic din cauza unor declarații contradictorii făcute de acesta în momente diferite.
Judecătorii au menționat, de asemenea, că rolul guvernului belarus nu a putut fi stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă, deoarece autoritățile de la Minsk nu au fost reprezentate în cadrul procedurilor judiciaare. În cazul în care apelul va avea succes și Harauski va fi găsit vinovat, acesta riscă o pedeapsă de până la 20 de ani de închisoare, care reprezintă durata maximă a unei pedepse privative de libertate cu termen fix în Elveția. Avocatul fostului oficial nu a oferit comentarii imediate despre această etapă a procesului.
Reprezentanții organizațiilor pentru drepturile omului consideră că acest proces este o oportunitate critică pentru analiza presupuselor crime comise sub regimul lui Aleksandr Lukașenko. Alès Bialiatski, directorul Viasna, a declarat că acest caz reprezintă prima șansă, după mai bine de 30 de ani de dictatură, ca unele dintre cele mai grave crime ale regimului să fie recunoscute în cele din urmă de către o instanță. Guvernul belarus a respins anterior criticile privind drepturile omului și neagă existența deținuților politici.
Acest proces se încadrează într-un context de tensiuni diplomatice constante între regimul de la Minsk și instituțiile internaționale de supraveghere. Deși autoritățile belaruse refuză să coopereze cu instanțele externe sau să recunoască acuzațiile privind deținuții politici, procesele bazate pe principiul jurisdicției universale rămân un instrument juridic utilizat în Europa pentru a investiga fapte de crime împotriva umanității care nu pot fi judecate în țări unde regimul este în vigoare.
