Partidul pro-independență de extremă dreaptă Alianța Catalana experimentează o creștere spectaculoasă în Catalonia, transformând radical echilibrele politice locale. În doar doi ani, această formațiune a reușit să treacă de la un suport de sub 4% la aproape 17% din intențiile de vot pentru alegerile regionale programate în 2028. Această evoluție rapidă o plasează pe a doua poziție în preferințele electorale, fiind depășită astăzi doar de Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol, care deține puterea la Madrid.
Formațiunea condusă de Silvia Orriols își concentrează sprijinul pe alegătorii din clasele de mijloc și populare, provenind în principal din zonele rurale din împrejurimile orașului Barcelona. Deși promite secesiunea de Spania în cazul unei victorii, Alianța Catalana pune accent pe un mesaj axat pe combaterea imigrației și a insecurității. Această strategie atrage alegători dincolo de diviziunile tradiționale, în timp ce tema secesiunii pare să își piardă din avânt la nouă ani după eșecul referendumului privind independența.
Ascensiunea grupării este strâns legată de personalitatea președintei sale, Silvia Orriols, o femeie de 41 de ani provenită dintr-o familie de agricultori. Ea susține că succesul său provine din frustrarea alegătorilor față de partidele tradiționale și din teama că imigrația ar putea dilua identitatea catalană. Silvia Orriols a făcut legătura între acest fenomen și victoriile de extremă dreaptă din Europa, menționând recent succesul partidului Alternativa pentru Germania în Saxonia-Anhalt ca pe un semn că Europa se trezește.
Istoricul Joan Esculies explică faptul că dinamica independentistă din 2017 a fost motivată de îngrijorări economice, în timp ce Alianța Catalana răspunde unor îngrijorări demografice. Partidul a apărut pe scena politică regională în 2023, după victoria Silviei Orriols la alegerile municipale din Ripoll, un oraș de la poalele Pirineilor. De atunci, Alianța Catalana a intrat în Parlamentul Cataloniei, câștigând două locuri, și a depășit cu 2,6 puncte procentuale vechiul partid de stânga pro-independență, ERC.
Diviziunile din cadrul mișcării separatiste sunt evidențiate de incidentele violente dintre susținătorii Alianței Catalane și militanții de stânga, precum cele de la sărbătoarea națională a Cataloniei pe 11 septembrie. Această polarizare creează dificultăți majore pentru formarea unei coaliții capabile să înlăture de la puterea regională PSOE. Partidele separatiste tradiționale au manifestat reticență, refuzând colaborarea cu Alianța Catalana, pe care o critică drept o forță cu un discurs de excludere și xenofob.
Contextul politic catalan este marcat de o schimbare în prioritățile cetățenilor, unde problemele legate de locuințe, imigrație și securitate au ocupat primul loc în sondajele recente. În 2017, preocupările principale ale populației erau relațiile cu restul Spaniei și nemulțumirea politică generală. Deși sprijinul pentru independență rămâne solid, cu 45% dintre persoanele chestionate fiind în favoarea separării, tendințele electorale indică o mutație de la motive economice către teme identitare și demografice.
