O nouă analiză realizată de S&P Global Institute avertizează că tensiunile geopolitice actuale transformă rapid criza energetică mondială într-o problemă gravă de securitate alimentară. Conflictul dintre Statele Unite și Israel cu Iranul, alături de războiul Rusiei în Ucraina, afectează rutele comerciale critice. Această situație pune în pericol lanțurile de aprovizionare pentru resurse vitale, incluzând petrolul, gazele naturale, dar și cerealele sau îngrășămintele necesare agriculturii.
Analiza indică faptul că agricultura mondială se confruntă cu o presiune multidirecțională, deoarece prețurile alimentelor sunt afectate de costurile de producție. Motorina reprezintă un cost semnificativ pentru fermieri, ceea ce ar putea determina redirecționarea suprafețelor agricole de la culturile alimentare către cele destinate producției de biocombustibili. Această schimbare de priorități în utilizarea terenurilor agricole adaugă o presiune suplimentară asupra disponibilității resurselor alimentare la nivel global.
Înainte de ofensiva militară a Statelor Unite și Israel asupra Iranului, desfășurată în februarie, jumătate din exporturile mondiale de materii prime pentru îngrășăminte tranzitau prin Strâmtoarea Ormuz. Substanțe precum ureea, amoniacul, sulful, hidrogenul, azotul și gazele naturale sunt esențiale pentru îngrășămintele pe bază de azot. Aceste resurse sunt fundamentale pentru menținerea sistemelor agroalimentare actuale, care susțin securitatea alimentară a întregii omeniri.
Dependența de îngrășămintele chimice este extrem de ridicată pentru culturile de bază precum porumbul, grâul și orezul, care sunt cultivate în sisteme industriale de monocultură. Dacă lanțurile globale de aprovizionare cu îngrășăminte sunt compromise, jumătate din caloriile consumate de oameni la nivel mondial sunt puse în pericol. După închiderea Strâmtoarei Ormuz pentru traficul maritim la sfârșitul lunii februarie, prețurile îngrășămintelor au explodat, dublându-se față de nivelurile anterioare.
Jorge Moreira da Silva, reprezentant al Națiunilor Unite, a declarat încă din aprilie că blocarea Strâmtoarei Ormuz ar putea împinge încă 45 de milioane de oameni spre foamete și inaniție. Deși traficul prin strâmtoare nu este complet oprit, controlul asupra căii navigabile rămâne precar și controversat. Violența a devenit o nouă normalitate în această arteră comercială, iar producția de îngrășăminte nu va reveni la nivelurile normale imediat după stabilizarea acordurilor dintre Statele Unite și Iran.
Producția de îngrășăminte depinde în continuare de creșterea producției de gaze naturale din zona Golfului, un proces care poate dura luni sau chiar ani. Companiile producătoare trebuie să aștepte această creștere pentru a-și restabili aprovizionarea cu materie primă. Această perioadă de incertitudine economică și logistică menține amenințarea foametei la un nivel ridicat, în ciuda eforturilor de stabilizare a regiunii.
