Banca Națională Elvețiană a anunțat vineri că a obținut un profit de 19,1 miliarde de franci elvețieni, ceea ce înseamnă aproximativ 23,3 miliarde de dolari, din investițiile sale realizate în al treilea trimestru. Această performanță financiară a fost facilitată de pozițiile băncii în rezervele de aur și de valută străină. Totodată, profitul cumulativ de la începutul anului a ajuns la 44,2 miliarde de franci, echivalentul a circa 53,8 miliarde de dolari.
În ciuda cifrelor pozitive raportate de SNB, profitul total înregistrat în al treilea trimestru al anului 2026 a suferit o scădere de aproape 32% față de perioada identică a anului precedent. Rezultatele contabile trimestriale ale băncii centrale sunt compuse din venituri provenite din dobânzi, dividende, dar și din ajustări de evaluare. Aceste ultimele sunt rezultate direct din fluctuațiile cursului de schimb și din modificările prețurilor de pe piețele financiare.
Un factor major de creștere a fost reprezentat de aur, de la care SNB a înregistrat un câștig net de 14,3 miliarde de franci în al treilea trimestru. Această cifră este semnificativ mai mare decât câștigul de 7,6 miliarde de franci înregistrat în primele trei luni până în septembrie. Deși metalul galben a avut o creștere record de 66% în 2025, evoluția sa a fost mult mai volatilă în 2026, pierzând peste 7% din valoare de la începutul anului.
Profitul obținut din pozițiile valutare, care cuprind și investiții în acțiuni internaționale, a ajuns la 11,6 miliarde de franci, înregistrând o scădere de aproximativ 15% față de anul trecut. Portofoliul de rezerve valutare al SNB este format în principal din active financiare denominate în valute străine. La sfârșitul trimestrului, 61% din aceste rezerve erau alocate obligațiunilor de stat, 28% fiind investite în acțiuni, iar restul de 11% în alte obligațiuni.
Expunerea valutară a băncii este distribuită în principal între euro, care reprezintă 39% din portofoliu, și dolari americani, la 37%. Restul pozițiilor sunt reprezentate de yenul japonez, cu 7%, și lira sterlină, cu 6%. Spre deosebire de Rezerva Federală a SUA sau Banca Angliei, SNB deține un portofoliu de acțiuni, deși funcționează ca un investitor pasiv, bazându-se pe un indice de referință compus din companii cu capitalizare medie și mare.
Mandatul principal al SNB este asigurarea stabilității prețurilor în Elveția, având o țintă de inflație situată între 0% și 2%. Deși performanța investițiilor este importantă, banca centrală poate prioritiza deciziile de politică monetară în detrimentul profitului anual. Profiturile sunt distribuite către guvernul federal și administrațiile locale, însă plata dividendurilor către acționari depinde de nivelul capitalului propriu disponibil.
