Premierul canadian, Mark Carney, a declarat recent că guvernul său a luat în calcul un scenariu de invazie militară din partea Statelor Unite. Deși a subliniat că riscul este extrem de redus și probabilitatea este foarte scăzută, oficialul a explicat pentru New York Times că este de datoria sa să analizeze toate ipotezele. Această decizie vine în contextul unei etape de redefinire a relațiilor bilaterale sub mandatul președintelui Donald Trump.
Autoritățile de la Ottawa au decis să simuleze un potențial atac ca urmare a introducerii de tarife globale de către administrația americană și a declarațiilor președintelui SUA. Acesta a menționat posibilitatea ca teritoriul vecin să devină al 51-lea stat, deși în 2025 afirma că este „extrem de improbabil” să folosească forța militară. Washingtonul preferă în prezent exercitarea unor presiuni economice pentru a atrage Canada în zona sa de influență politică.
Analistul militar Christopher Coates, general-locotenent în retragere din Forțele Aeriene Regale Canadiene, consideră că un război este greu de imaginat. El a menționat că, în cadrul carierei sale de 34 de ani, nu a luat niciodată în calcul un atac din sud. Totuși, având în vedere că ambele state fac parte din NATO și operează prin NORAD, un eventual conflict ar putea debuta prin tactici de război cibernetic, nu prin ofensive clasice pe uscat.
Sondajele de opinie arată că populația canadiană urmărește subiectul cu atenție, cu peste 30% dintre cetățeni considerând probabilă o invazie. Modelul de simulare utilizat de armată indică faptul că, într-un atac pe uscat, pozițiile strategice din nord ar fi copleșite în doar o săptămână. În acest scenariu, forțele canadiene ar trebui să treacă la un război de gherilă și să solicite intervenția aliaților din NATO, precum Franța sau Marea Britanie.
Pentru a compensa disparitatea de efective, oficialii de la Ottawa au propus extinderea numărului de soldați prin pregătirea a sute de mii de rezerviști voluntari. Profesorul Matthew Schmidt de la Universitatea din New Haven susține că această situație reflectă o schimbare profundă la nivel geopolitic global. El notează că există o anumită teamă justificată, deoarece situația actuală afectează direct relațiile diplomatice cu Statele Unite.
Istoria relațiilor dintre cele două națiuni include episoade de conflict, precum în 1775 sau în războiul din 1812, când forțele americane au încercat să controleze teritoriile din nord. Deși cooperarea defensivă este avansată, tensiunile actuale forțează liderii politici să evalueze dependența defensivă față de partenerul american. Această reevaluare a riscurilor de securitate este necesară pe măsură ce cadrul geopolitic se modifică sub presiunea noilor decizii din Washington.
