Canada pornește într-o cursă strategică pentru a deveni o superputere energetică globală, încercând să își diversificarea exporturile de petrol și gaze. Această mișcare este dictată de tensiunile comerciale cu Statele Unite și de instabilitatea din Orientul Mijlociu. Guvernul canadian urmărește să consolideze poziția pe piețele internaționale, reducând în același timp expunerea la schimbările politice de la Washington.
În prezent, sectorul energetic reprezintă aproximativ o cincime din exporturile Canadei, fiind ramura principală de comerț. Totuși, țara se confruntă cu o dependență critică de piața americană, deoarece aproape toate exporturile de gaze naturale și circa 90% din exporturile de țiței sunt destinate Statelor Unite. Această situație limitează influența Canadei, în condiții în care politica comercială a lui Donald Trump și conflictul cu Iranul forțează Ottawa să caute clienți alternativi.
Pentru a atinge piețele asiatice, Canada pune accent pe proiecte de infrastructură masivă, precum proiectul West Coast și terminalele de gaze naturale lichefiate (LNG). Guvernul estimează că aceste investiții ar putea permite dublarea exporturilor de LNG până în anul 2030. De asemenea, premierul Mark Carney a promis simplificarea procesului de autorizare, reducând timpul de evaluare a proiectelor de la câțiva ani la aproximativ un an pentru a stimula dezvoltarea.
Suportul financiar este oferit prin noi stimulente fiscale care ar putea schimba radical rentabilitatea sectorului. Companiile ar putea deduce integral din impozit costurile aferente noilor foraje, conductelor și instalațiilor de procesare, în loc de actualul interval de 25% - 30%. Analiza BMO Capital Markets estimează că această măsură ar putea crește fluxul de numerar per acțiune al companiilor producătoare de petrol cu aproximativ 6%.
Capacitatea de transport a petrolului ar putea ajunge la 6,8 milioane de barili pe zi până în 2034, dacă toate proiectele majore sunt finalizate. Din această cantitate, aproximativ 30% ar fi direcționat către coasta de vest pentru exportul către Asia. În paralel, extinderea proiectelor LNG ar putea permite trimiterea a 55% din exporturile de gaze către piețe din afara Statelor Unite până la mijlocul anilor 2030.
Evoluția acestui sector este strâns legată de dinamica globală a resurselor. În timp ce producția de petrol de șist din Statele Unite ar putea atinge un nivel maxim la începutul anilor 2030, exploatarea noilor zăcăminte ar deveni tot mai costisitoare. Această schimbare de paradigmă ar putea consolida poziția Canadei, oferind stabilitate prin exploatarea nisipurilor bituminoase pe termen lung.
