Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că instanțele din Turcia nu au oferit o motivare suficientă pentru condamnarea lui Güray Gür pentru viol. Decizia instanței de la Strasbourg a subliniat faptul că autoritățile judiciare nu au explicat de ce au ales să acorde o valoare mai mare declarațiilor inițiale ale persoanei vătămate în detrimentul celor ulterioare. Această omisiune a afectat dreptul reclamantului la un proces echitabil, deoarece schimbările de versiune au fost esențiale pentru analiza probelor.
Dosarul vizează fapte petrecute în august 2006 în zona Istanbulului, când o tânără, identificată prin inițialele C.Ö., a raportat că a fost răpită și agresiată sexual de mai mulți bărbați. În declarațiile făcute inițial jandarmeriei și procurorului, victima l-a indicat pe Güray Gür printre autorii violului. Totuși, la audierile ulterioare din 2009 și 2011, ea a modificat relatarea, afirmând că reclamantul dorise să aibă relații sexuale cu ea, dar că acesta renunțase la intenție.
În urma procesului, la 1 noiembrie 2012, Güray Gür a fost condamnat la opt ani și nouă luni de închisoare pentru viol și la trei ani și nouă luni pentru lipsire ilegală de libertate. Deși judecătorii au invocat rapoartele medico-legale și datele de comunicații, ei nu au justificat de ce au preferat prima versiune a victimei. CEDO a considerat că această lipsă de argumentare este critică, deoarece declarațiile victimei constituiau singura probă directă care îl implica pe reclamant.
În ceea ce privește a doua condamnare, pentru lipsire ilegală de libertate, CEDO nu a constatat nicio încălcare a dreptului la o hotărâre motivată. Instanțele au considerat că relatarea victimei a fost consecventă și susținută de mesaje trimise tatălui său și de constatări medicale privind leziunile. Apărărea a susținut că victima a rămas cu inculpațiile pentru că nu dorea să ajungă târziu acasă, însă argumentul nu a explicat mesajele despre răpire și traumele constatate.
Hotărârea comunicată la 20 octombrie nu este definitivă și nu reprezintă o achitare, deoarece Curtea nu a stabilit că reclamantul a fost condamnat pe nedrept. CEDO consideră că rejudecarea este remediul cel mai potrivit dacă Güray Gür o solicită, dar nu dispune automat redeschiderea procesului. Părțile pot cere trimiterea cazului la Marea Cameră în termen de trei luni, iar nicio despăgubire nu a fost acordată deoarece reclamantul nu a depus cererea procedurală necesară.
Instanțele europene analizează frecvent astfel de cazuri în care procedurile interne nu respectă standardele de transparență și argumentare. În sistemele juridice moderne, orice preferință a unui judecător pentru o anumită probă în detrimentul alteia trebuie să fie temeiată prin argumente logice și juridice clare. Această monitorizare asigură că drepturile fundamentale ale inculpaților sunt protejate chiar și atunci când probele principale sunt declarațiile martorilor sau ale victimelor.
