Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a obligat Serbia să plătească suma de 53.000 de euro unui cetățean turc, Mehmet Alı Aksoy, în urma unei confiscări de numerar considerate disproporționate. Decizia, luată unanim de o Cameră a Secției a treia la 20 octombrie 2026, vizează prejudiciul suferit de acesta după ce autoritățile sârbe au reținut integral 51.000 de euro. Hotărârea nu este încă definitivă, oferind părților un termen de trei luni pentru a solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră.
Incidentul a avut loc la 2 decembrie 2012, la punctul de frontieră Gradina, în timp ce Mehmet Alı Aksoy transporta 61.000 de euro din Germania spre Turcia. Deși vameșii i-au permis să păstreze 10.000 de euro, restul de 51.000 de euro au fost reținuți deoarece suma depășea pragul legal de declarare fără certificare. Aksoy a explicat că banii erau destinați achiziționării de utilaje pentru o societate din Hamburg, recunoscând în același timp lipsa documentației necesare la frontieră.
Instanțele naționale din Serbia au aplicat inițial o amendă de 50.000 de dinari sârbești, echivalentul a aproximativ 460 de euro, constatând că acesta a acționat prin neglijență, fără a ascunde banii. Totuși, judecătorii au dispus și confiscarea integrală a sumei de 51.000 de euro, fără a justifica necesitatea unei astfel de măsuri suplimentare. CEDO a criticat lipsa unei analize concrete care să demonstreze de ce confiscarea totală era necesară în completarea amenzii aplicate pentru abaterea constatată.
Despăgubirea de 53.000 de euro este compusă din 51.000 de euro pentru prejudiciul material și 2.000 de euro pentru cheltuielile suportate în procedurile juridice. Plata trebuie efectuată în termen de trei luni de la momentul în care hotărârea devine definitivă, nu de la data pronunțării acesteia. În cazul în care plata nu este efectuată la termen, se va aplica o dobândă simplă calculată la rata facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale.
Deși Aksoy a susținut că fondurile aparțineau societății fiului său, CEDO l-a recunoscut ca persoană direct afectată, deoarece acesta avea posesia fizică a banilor. Curtea a subliniat că severitatea sancțiunii trebuie să fie proporțională cu abaterea demonstrată, nu bazată pe presupuneri de infracțiuni precum spălarea de bani. Hotărârea nu stabilește proprietatea juridică a fondurilor, lăsând deschise posibilitatea unor proceduri interne ulterioare privind proveniența sau destinația sumei de bani.
Această decizie urmează o altă hotărâre a CEDO din 24 iunie 2025, în cauza Aksüngür și alții împotriva Serbiei, unde Curtea a criticat cadrul legislativ prea larg și imprecis. În general, CEDO monitorizează respectarea Convenției europene a drepturilor omului, iar deciziile sale pot impune statelor obligații de reparare atunci când echilibrul dintre interesul public și protecția proprietății privată este încălcat.
