O cifră îngrijorătoare a fost scoasă la lumină de către Agenția ONU pentru Refugiați, care estimează că aproximativ 5,8 milioane de copii refugiați nu au putut frecventa școala în anul 2025. Această valoare reprezintă 44% din totalul celor 13,1 milioane de copii de vârstă școlară care se află în situația de refugiat la nivel global. Raportul anual a fost prezentat vineri, la Geneva, subliniind gravitatea crizei educaționale.
Situația este agravată de scăderea resurselor financiare disponibile pentru asistență umanitară, un fenomen care amenință să lase și mai mulți tineri fără acces la instruire. Înaltul Comisar Barham Salih a avertizat că presiunea severă asupra finanțării poate duce la anularea deceniilor de investiții realizate anterior. Potrivit acestuia, tăierile aplicate în sectorul educației riscă să închidă definitiv oportunitățile de dezvoltare pentru o întreagă generație.
Disparitățile dintre populația refugiată și cea locală sunt extrem de pronunțate, în special în țările cu venituri mici și cele afectate de conflicte armate. În aceste zone, doar 2% dintre refugiați reușesc să urmeze studii superioare, o cifră infimă comparativ cu pragul de 13% înregistrat în rândul localnicilor. Această prăpastie educațională limitează drastic șansele de integrare și viitorul economic al acestor tineri.
Egiptul reprezintă un exemplu concret al presiunii demografice și financiare, numărul refugiaților de acolo crescând de la 300.000, acum trei ani, la peste 1,1 milioane. În acest context, resursele alocate pentru fiecare refugiat au suferit o scădere drastică, de la 11 dolari la doar 4 dolari pe lună, conform datelor anunțate de UNHCR în luna mai. Sprijinul oferit de agenție rămâne vital pentru cazuri precum cel al Jamila Mostafa, o tânără de 19 ani din Sudan.
Evoluția acestor crize de finanțare reflectă o tendință globală de constrângere a bugetelor dedicate protecției sociale și educației în zonele de conflict. În timp ce organizațiile internaționale încearcă să mențină programele de bază, scăderea fondurilor per capitate pune în pericol stabilitatea socială pe termen lung. Fără o restabilire a nivelurilor de finanțare, gap-ul dintre populația refugiată și cea locală va continua să se amplifice.
Problemele legate de accesul la educație și gestionarea bugetelor școlare sunt teme recurente în diverse regiuni ale lumii, generând adesea tensiuni sociale. Recent, în Chile, studenții au organizat proteste împotriva bugetului de educație propus de guvernul Kast, demonstrând că deciziile financiare în acest domeniu pot declanșa mobilizări masive ale populației tinere.
