Coreea de Nord a început desfășurarea unor exerciții militare care implică atacuri masive coordonate, combinând sistemele fără pilot cu armamentul convențional. Această nouă abordare tactică oglindește metodele utilizate de Rusia în conflictul cu Ucraina și de către Iran în Orientul Mijlociu. Strategia are ca scop principal provocarea sistemelor de apărare antiaeriană ale Statelor Unite și ale aliaților săi, prin utilizarea unor lovituri multidimensionale care pot satura capacitățile de interceptare ale adversarului.
În cadrul acestor exerciții de „foc concentrat”, Phenianul a testat coordonarea între drone de atac, rachete capabile să transporte focoase nucleare, proiectile reactive și artilerie cu bătaie lungă. Scopul declarat al acestor manevre este distrugerea structurală a forțelor armate ale inamicului prin integrarea diferitelor sisteme de armament. Pe 20 septembrie, Kim Jong-un a asistat la lansarea a două rachete hipersonice, tehnologie descrisă de liderul nord-coreean ca fiind „ultramodernă”, capabilă să depășească apărarea antiaeriană prin viteza de cel puțin cinci ori mai mare decât cea a sunetului.
Pe 24 septembrie, mass-media nord-coreeană a raportat și testarea unor proiectile pentru un sistem reactiv de artilerie cu lansare multiplă (RSZV), de calibru 240 mm. Aceste proiectile beneficiază de sisteme de ghidare îmbunătățite și o rază de acțiune extinsă. Ankit Panda, cercetător principal la Fundația Carnegie pentru Pace Internațională, susține că această tactică schimbă aritmetica apărării, deoarece utilizarea unui număr mare de ținte poate suprasolicita sistemele moderne, chiar și pe cele de ultimă generație.
Complexitatea acestor atacuri rezidă în necesitatea de a coordona lovituri cu viteze de deplasare foarte diferite, o sarcină logistică dificilă pentru o țară cu resurse limitate. Totuși, modernizarea forțelor armate este o prioritate pentru Kim Jong-un, susținută de cooperarea militară strânsă cu Rusia. După semnarea tratatului de parteneriat strategic în iunie 2024, Coreea de Nord a început să colaboreze tehnologic cu Moscova, trimitând chiar ingineri la întreprinderi rusești care produc drone.
Analistul militar Fabian Hinz explică faptul că războiul modern se definește prin salvele masive de rachete și drone, unde se creează un număr mare de ținte sub formă de submuniții. Această strategie urmărește forțarea adversarului să consume interceptoare costisitoare pentru a opri muniții ieftine. Benjamin Jensen și Tobias Ostrich, de la CSIS, avertizează că un conflict implicând China sau Coreea de Nord ar pune o presiune extremă pe stocurile de rachete ale aliaților SUA.
Evoluția acestor tehnologii de atac ieftine, precum dronele și rachetele de precizie, a început să echilibreze raportul de forțe între statele mici și marile puteri militare. În timp ce marile puteri investesc sute de miliarde de dolari în apărare, capacitatea de a produce rapid muniție pentru atacuri multidimensionale devine factorul decisiv în conflictele contemporane, limitând eficacitatea forței militare tradiționale de cucerire.
