Spania, cunoscută drept „sera Europei” datorită rolului de furnizor pentru 25% din fructele și legumele continentului, traversează o criză a apei de natură structurală. Parcul Național Doñana, una dintre cele mai mari zone umede din Europa, se usucă din cauza temperaturilor ridicate și a secetei profunde. Presiunea uriașă asupra resurselor este accentuată de exploatarea agresivă a pânzei freatice pentru a susține producția agricolă masivă destinată supermarketurilor europene.
Problema a fost agravată de un model agricol stabilit încă în anii ’70, când regimul Franco a transformat zona într-un pol strategic de irigații. Cultura căpșunilor, numită și „aurul roșu”, a devenit extrem de profitabilă, generând până la 150.000 de euro pe hectar anual, o sumă mult mai mare decât profitul de 20.000 de euro pentru cartofi sau 15.000 de euro pentru vie. Această rentabilitate a încurajat extinderea continuă a culturilor, deși căpșunile consumă cantități enorme de apă.
În acest context, utilizarea puțurilor ilegale a devenit o practică extinsă pentru a compensa depășirea cotelor de apă. Datele furnizate de WWF Spania arată că, în anul 2016, în zona Doñana existau peste 1.000 de puțuri ilegale și 1.700 de bazine clandestine, folosite pentru irigarea unei suprafețe echivalente cu 4.200 de terenuri de fotbal. Localnicii raportează că fântânile se seacă, iar lipsa apei afectează chiar și animalele din zonă.
Regiunea a fost o destinație principală pentru zeci de mii de români care lucrau sezonier la culesul căpșunilor, fenomen început în 2002–2003. În anii de vârf, peste 40.000–50.000 de români participau anual la campaniile de recoltare în provinciile precum Huelva, în localități precum Lepe, Moguer, Palos de la Frontera sau Almonte. Această forță de muncă a contribuit direct la boom-ul agricol care a pus o presiune masivă pe resursele de apă din zona lipită de Parcul Național Doñana.
Pentru a combate furtul de apă, Garda Civilă a creat unități speciale care folosesc drone și imagini satelitare, după o tragedie din 2019. Guvernul a lansat un plan de 1,4 miliarde de euro pentru închiderea puțurilor și sprijinirea fermierilor prin irigații prin picurare. Doar în Doñana au fost deja sigilate aproape 300 de puțuri, în timp ce fermierii încearcă să migreze producția spre luni mai reci sau culturi cu consum redus.
Această situație reflectă un paradox global în care agricultura intensivă, menită să hrănească piețele bogate, epuizează resursele locale vitale. Criza apei nu este limitată doar la Spania, fiind o problemă cu care se confruntă și alte regiuni precum Marocul, India sau California. Apa, considerată pe timpuri o resursă inepuizabilă, a devenit acum o resursă strategică esențială pentru supraviețuirea economică și ecologică.
