Analistul Dan Dungaciu susține că România a pierdut șansa de a implementa o strategie comună în regiunea Mării Negre împreună cu Turcia și Bulgaria. În cadrul emisiunii „Marius Tucă Show”, acesta a explicat faptul că lipsa unei viziuni unitare a blocat crearea unor culoare sigure pentru transportul energiei și comerț. Această incapacitate de coordonare a avut loc într-un context în care regiunea se transforma într-un spațiu de confruntare militară directă.
Conform declarațiilor lui Dan Dungaciu, principalele obstacole au fost diferențele de viziune privind securitatea regională și prezența militară americană. În timp ce România dorea prezența trupelor din SUA, Turcia urmărea o abordare de tip „Mare a Riveranilor”, iar Bulgaria opta pentru o poziție mai puțin militarizată. Această fragmentare a împiedicat statele NATO să prezinte un front unit în fața partenerilor occidentali pentru a defini necesitățile specifice din Marea Neagră.
Analistul a subliniat că ambiguitatea strategică a statelor vecine a complicat situația regională. Ucraina și Republica Moldova nu aveau o direcție clară, fiind împărțite între orientarea pro-Est și cea pro-Vest, fără o orientare fermă către NATO. Această stare de incertitudine a statelor din zona-tampon a făcut imposibilă construirea unei prezențe consistente și a unei poziții comune de către România, Bulgaria și Turcia în perioada respectivă.
Situația actuală din Marea Neagră este descrisă de Dan Dungaciu ca fiind una de zone de război, unde siguranța navigației este extrem de compromisă. El menționează că navele sunt atacate pe baza presupunerii că transportă fie mărfuri rusești, fie arme către Ucraina. Această instabilitate afectează direct transportul mărfurilor, deoarece orice vas care trece prin zona de conflict poate deveni o țintă în cadrul bombardamentelor care au devenit frecvente.
Istoricul discuțiilor despre navigația în Marea Neagră datează încă din perioada interbelică, însă oportunitățile actuale de colaborare au fost limitate. După ce România și Bulgaria au devenit membre NATO și UE, ar fi existat potențialul unei cooperări sporite pentru o strategie regională solidă. Totuși, lipsa de sincronizare a împiedicat transformarea acestor parteneriate într-un mecanism capabil să gestioneze riscurile de securitate și fluxurile comerciale.
Conflictul din Ucraina, declanșat în februarie 2022, a redefinit complet dinamica de securitate în regiunea Mării Negre. Atacurile asupra porturilor și riscurile constante de pe rutele maritime au transformat zona într-un spațiu de risc ridicat pentru transportul global. Această evoluție militară forțează acum toate statele din proximitate să își reevalueze capacitățile de apărare și de protejare a rutelor de comerț internațional.
