Europa se pregătește pentru un conflict militar de amploare cu Rusia, însă riscă să ignore războiul care se desfășoară deja prin metode neconvenționale. În timp ce statele NATO investesc miliarde de euro în apărare pentru a preveni o eventuală invazie, Moscova intensifică deja atacurile cibernetice, sabotajele feroviare, incendiile și campaniile de dezinformare. Această situație creează o stare de „pace fictivă”, în care agresiunile rusești sunt destul de puternice pentru a destabiliza, dar prea limitate pentru a provoca un răspuns militar direct.
Un exemplu recent de atac este tentativa eșuată de a folosi drone împotriva unui avion ucrainean pe aeroportul din Leipzig, în Germania. Conform informațiilor furnizate de serviciile de informații americane, o astfel de operațiune ar fi fost autorizată personal de Vladimir Putin. Aceste tipuri de acțiuni din „zona gri” includ și amenințări la adresa directorilor din industria de apărare sau utilizarea unor infractori plătiți cu sume mici pentru a comite acte de vandalism organizat.
Serviciile de informații estimează că Rusia ar putea încerca un atac asupra unui teritoriu NATO înainte de anul 2030. Din acest motiv, guvernele europene comandă echipamente militare și instruiesc soldați, dar există și dezbateri privind direcționarea bugetelor. Într-un context în care multe state tind spre pragul de 3,5% din PIB pentru apărare, se pune sub semnul întrebării dacă investițiile trebuie să se concentreze pe armament american sau pe dezvoltarea propriei industrii de apărare.
Tehnologia dronelor reprezintă un punct de convergență între cele două tipuri de amenințări, fiind utilizată atât în conflictele clasice, cât și în operațiuni limitate pe teritoriul european. Investițiile în detectarea și neutralizarea acestor dispozitive sunt esențiale pentru protejarea infrastructurii critice. În acest sens, statele NATO au convenit să direcționeze un procent suplimentar de 1,5% din PIB către nevoi de securitate, care includ reziliența populației și protecția infrastructurii, nu doar apărarea militară teritorială.
Țările din estul Europei adoptă măsuri concrete de pregătire a populației civile pentru posibile atacuri. Polonia deține aproximativ 86.000 de adăposturi, capabile să găzduiască aproape 25 de milioane de persoane, în timp ce Estonia planifică construcția a 150 de buncăre de-a lungul frontierei cu Rusia prin proiectul Scutul de Apărare Baltic. Aceste efortri reflectă o schimbare de paradigmă, în care securitatea națională nu mai este doar o misiune a armatei, ci implică și protecția civililor.
Această strategie de presiune a Kremlinului urmărește, în ultimă instanță, să slăbească sprijinul oferit Ucrainei prin alimentarea neîncredutății publice. Europa trebuie să demonstreze fermitatea prin decizii financiare, precum noul pachet de sprijin pentru Kiev prevăzut pentru luna noiembrie. O poziție consecventă ar putea transmite că operațiunile de sabotaj nu vor determina statele europene să ezite în oferirea de ajutor financiar Ucrainei.
