Franța traversează o perioadă de instabilitate extremă, fiind în pragul unor alegeri decisive la finalul celui de-al doilea mandat al președintelui Emmanuel Macron. Sondajele indică faptul că socialistul Jean-Luc Melenchon și naționalista Marine Le Pen sunt principalii candidați pentru turul al doilea. În timp ce Melenchon promite sprijinul pentru Ucraina, Le Pen propune oprirea ajutorului gratuit, într-un context în care piețele financiare văd acum Parisul ca pe un centru de criză economică.
Economistul Paul Krugman, laureat al Nobel pentru economie, avertizează că Franța urmează o traiectorie fiscală nesustenabilă, fiind considerată „omul bolnav” al lumii occidentale. Analiza sa subliniază că, deși nu s-a ajuns la nivelurile din Grecia sau Portugalia din perioada 2010-2012, creșterea ratelor dobânzilor la obligațiunile guvernamentale franceze este deosebit de mare. Prețul asigurărilor împotriva falimentului statului a crescut, indicând o îngrijorare reală a investitorilor.
Situația financiară este agravată de un deficit de 5,4% din PIB în acest an, o cifră comparabilă cu deficiturile din perioade de război. Paul Krugman estimează că riscul de incapacitate de plată este sporit din cauza datoriei naționale, menționând că probabilitatea de default pe cinci ani este de 1,2%. Această presiune economică este alimentată de un sistem de ajutoare sociale masiv și de taxe ridicate, într-o economie care pare să fie „prea mare ca să fie salvată”.
Pe plan social, țara este zguduită de proteste violente organizate de elevi și adulți nemulțămiți de scumpirea vieții și a carburanților. Premierul Sebastien Lecornu încearcă să gestioneze criza prin aprobarea unui buget controversat pentru anul 2027 și prin eliberarea unor rezerve de 8 milioane de barili de petrol. Totodată, guvernul a promis un fond de 1 miliard de euro pentru fermieri, în încercarea de a calma tensiunile sociale crescute.
Problematica pensionării rămâne un punct de conflict major, după ce Macron a propus creșterea vârstei de la 62 la 64 de ani. Într-un context de îmbătrânire a populației, statul francez suportă costuri mari pentru pensionari prin subvenții oferite pe spatele tinerilor. Această distribuție a resurselor a declanșat manifestări masive, unde între 256.000 și 450.000 de persoane au ieșit în stradă pentru a exprima nemulțumirea față de starea școlilor și a costurilor de viață.
Instabilitatea economică din Franța apare într-un moment în care regimul de sancțiuni internaționale și tensiunile geopolitice globale afectează stabilitatea zonei euro. În timp ce Franța încearcă să își planifice reînarmarea pentru a rezista unui eventual atac până în 2030, presiunea fiscală și cererea de reforme structurale rămân nerezolvate, punând la încercare reziliența celei de-a doua economii a zonei euro în fața riscurilor de default.
