Franța traversează o perioadă de instabilitate financiară și socială, fiind presată de o datorie publică record și de proteste constante. Între 250.000 și 450.000 de persoane au manifestat în stradă începând cu data de 6 octombrie, solicitând fonduri suplimentare pentru sistemul de educație. Mișcarea, care a început în suburbiile Parisului, a atras studenți, părinți și profesori, evidențiind dificultatea statului de a echilibra cheltuielile publice cu resursele disponibile.
Situația financiară a țării este critică, datoria publică fiind de aproximativ 3.600 de miliarde de euro, ceea ce reprezintă 119% din PIB. Acesta este cel mai înalt nivel înregistrat de la 1946, anul reconstrucției postbelice. Problema este agravată de faptul că Franța înregistrează un deficit bugetar anual încă din anul 1975, fiind nevoită să se împrumute atât pentru cheltuielile curente, cât și pentru refinanțarea datoriilor vechi.
Costul împrumuturilor pentru statul francez este în creștere, randamentul obligațiunilor cu scadență la zece ani apropiindu-se de 5%, un nivel maxim din 2002. Această evoluție face ca Franța să se împrumute la costuri mai mari decât Grecia sau Italia. Estimările indică faptul că, până la sfârșitul deceniului, cheltuielile pentru plata dobânzilor și administrarea datoriei vor crește cu 59%, depășind probabil bugetul alocat apărării până în 2030.
Instabilitatea politică din Franța a scăzut încrederea investitorilor, forțând autoritățile să ofere dobânzi mai mari pentru a atrage finanțare. Deși în primii ani ai mandatului lui Macron deficitul era sub 3% din PIB, măsurile de protecție socială și stimulentele economice au crescut cheltuielile. În 2023, deficitul a fost revizuit de la 4,9% la 5,6% din PIB, iar pentru 2024 prognoza a fost majorată la aproximativ 5,7% din PIB.
Contextul electoral adaugă presiune asupra deciziilor economice, cu lideri politici oferind promisiuni costisitoare în vederea alegerilor din aprilie 2027. Jean-Luc Mélenchon a solicitat iertarea unei datorii de 488 de miliarde de euro, în timp ce Marine Le Pen propune reducerea vârstei de pensionare la 60-62 de ani. Aceste propuneri sunt contestate de experți, precum macroeconomistul Erwan Tison, care a descris planul Marinei Le Pen drept „matemagie”.
Evoluția deficitului bugetar rămâne un punct de tensiune major în cadrul Uniunii Europene, Franța fiind o economie centrală a zonei euro. În ultimii trei ani, deficitul francez s-a menținut constant peste pragul de 5% din PIB. Rapoartele interne pentru Ministerul francez al Finanțelor sugerează că această cifră ar putea urca până la 6,8% din PIB până în anul 2030, dacă nu se adoptă măsuri de consolidare.
