Franța traversează o perioadă de instabilitate profundă, fiind lovită simultan de o criză financiară și de tulburări sociale constante. În timp ce studenții organizează proteste în stradă pentru finanțarea educației, piețele financiare internaționale manifestă o îngrijorare crescută. Datoria publică a țării a atins un nivel critic de 115,6% din PIB, iar dobânzile la obligațiunile pe termen lung au explodat, atingând praguri care nu au mai fost văzute de 24 de ani.
Situația economică este agravată de un deficit bugetar de 5,1%, o cifră semnificativ mai mare decât cea din Marea Britanie, unde deficitul este de 4,3%. Deși ministrul francez Roland Lescure a promis reduceri ale deficitului, mecanismele concrete de implementare rămân neclare. Această incertitudine fiscală a generat un sentiment de pesimism în rândul sectorului privat, unde un sondaj Medef indică faptul că 82% dintre companii se tem de impactul politicii economice viitoare.
Pe plan politic, perspectiva unor alegeri prezidențiale în 2027 care ar putea opune Marine Le Pen și Jean-Luc Mélenchon destabilizează investitorii. Expertul Erik Britton de la Fathom Consulting subliniază că un posibil duel între extrema dreaptă și extrema stângă crește riscul de Frexit. Dacă Marine Le Pen ar câștiga, riscul de ieșire din zona euro este estimat la 20%, în timp ce o victorie a lui Jean-Luc Mélenchon ar putea duce la un risc mult mai ridicat.
Piețele obligațiunare sunt în alertă, randamentul obligațiunilor franceze pe 10 ani apropiindu-se de pragul de 5%. Această evoluție reflectă lipsa de încredere a investitorilor, inclusiv a celor japonezi, care au început să caute randamente mai bune în alte regiuni. Economistul Paul Krugman avertizează că Franța riscă să treacă de la statutul de economie „prea mare ca să cadă” la cel de economie „prea mare ca să fie salvată”, ceea ce ar implica un cost imens pentru creditori.
Instabilitatea politică actuală este alimentată și de blocajul parlamentar care a împiedicat implementarea reformelor de pensionare propuse de Emmanuel Macron. Planul de creștere a vârstei de pensionare de la 62 la 64 de ani a fost limitat la 62 de ani și nouă luni din cauza lipsei de majorități. Această incapacitate de a controla cheltuielile publice, descrisă de unii observatori ca o „incontinență fiscală”, limitează drastic capacitatea statului de a gestiona criza actuală.
Evoluția economiei franceze are o importanță sistemică pentru stabilitatea monetară a întregii zone euro. Dacă Franța ar intra în incapacitate de plată, presiunea pe piețele obligaționate ar putea extinde criza către alte state europene, cu excepția Germaniei. În acest context, oficialii de la Banca Centrală Europeană au început deja să solicite guvernului de la Paris o formulă bugetară clară pentru a convinge creditorii internaționali și a evita un colaps financiar regional.
