Guvernul Italiei a inițiat discuții cu instituțiile bancare și cu firmele din sectorul energetic pentru a stabili o eventuală contribuție a acestora la bugetul de stat pentru anul 2027. Anunțul a fost făcut de adjunctul ministrului Economiei, Maurizio Leo, în contextul finalizării proiectului de buget pentru anul respectiv, care urmează să fie prezentat oficial săptămâna viitoare. Procesul de negociere este descris ca fiind unul de cooperare, fără intenția de a crea conflicte directe cu companiile vizate.
Maurizio Leo, membru al partidului Frații Italiei (FdI), a subliniat că dialogul cu sectorul privat este unul permanent deschis. Acesta a precizat că Executivul nu dorește să „lovească în nimeni”, referindu-se în mod special la sectorul bancar, menționând totodată că, având în vedere o contribuție precedentă, se urmărește o abordare similară și pentru acest an. Obiectivul principal al guvernării este de a găsi modalități de finanțare pentru reducerile de impozite destinate persoanelor cu venituri medii.
Partenerul de coaliție, Liga, a propus ca băncile să contribuie cu o sumă de până la trei miliarde de euro. Această valoare s-ar adăuga celor aproximativ 12 miliarde de euro pe care Guvernul de la Roma intenționează să le colecteze de la băncile și companiile de asigurări până în 2028. Aceste fonduri sunt prevăzute prin pachetul de măsuri incluse în bugetul curent, care prevede o cotă de impozitare mai mare pentru impozitul regional pe activitățile productive (IRAP).
În ceea ce privește sectorul energetic, companii precum Eni au anunțat recent plafonarea prețului combustibililor. Această mișcare este interpretată de analiști ca o tentativă de a preveni impunerea unei taxe pe profiturile excepționale de către stat. Totuși, ministrul italian al Economiei, Giancarlo Giorgetti, nu a exclus posibilitatea introducerii unei taxe naționale pe profiturile excepționale, fără a mai aștepta o inițiativă comună la nivel european, deși mai mulți miniștri europeni pledează pentru o taxare la nivelul UE.
Situația financiară a Italiei este marcată de un context economic dificil, caracterizat de creșterea costurilor de împrumut și de o inflație alimentată de prețurile la energie. Datoria publică a țării, exprimată ca procent din PIB, este anticipată să depășească nivelul Greciei în cursul acestui an, devenind cea mai mare din zona euro. Aceste presiuni macroeconomice forțează guvernarea condusă de Giorgia Meloni să caute surse de venit pentru a echilibra bugetul și a finanța măsurile sociale.
Evoluția acestor discuții are loc într-un moment în care stabilitatea fiscală a Italiei este pusă la încercare de volatilitatea piețelor de energie și de nivelul ridicat al datoriilor publice. Presiunea pentru taxarea profiturilor extraordinare în Europa a crescut odată cu șocurile de aprovizionare, afectând puterea de cumpărare a populației și generând necesitatea unor mecanisme de redistribuire a resurselor către cetățenii cu venituri medii.
