Rezultatele scrutinului parlamentar din Israel au declanșat o perioadă de instabilitate politică, în condițiile în care nicio tabără nu deține o majoritate clară în Knesset. Deși Benjamin Netanyahu a reușit să mențină partidul Likud pe prima poziție, rezultatele obținute nu îi asigură continuarea guvernării alături de actualii parteneri politici. Tabăra premierului a obținut 53 de mandate, în timp ce blocul de opoziție condus de fostul general Gadi Eisenkot a reușit să capteze 48 de locuri.
O componentă critică a noilor rezultate este succesul partidelor de origine arabă, Raam și Lista Comună, care au obținut împreună 19 mandate. Această evoluție este considerată fără precedent și ar permite matematic constituirea unei majorități dacă acestea s-ar alătura opoziției. Totuși, Le Monde subliniază că această posibilitate concentrează tensiunile de după scrutin, deoarece succesul partidelor arabe se lovește de refuzul partidelor tradiționale de a coopera cu acestea, menținând o linie politică de excludere.
Partidul Likud a reacționat dur, afirmând că „Alegerile din Israel au fost furate” și invocând presupuse finanțări de la entități străine. În acest context, președintele Comisiei Electorale Centrale, Noam Sohlberg, a solicitat serviciului de securitate internă Shin Bet să verifice aceste suspiciuni de finanțare externă. Deși în scrisoarea sa nu au fost nominalizate statele sau partidele suspecte, obiectivul declarat este confirmarea sau infirmarea acestor acuzații de fraudă.
Din partea opoziției, Gadi Eisenkot a cerut examinarea plângerilor, avertizând că acestea pot fi folosite pentru a întârzia validarea rezultatelor și instalarea noului parlament. În același timp, liderul de stânga Yair Golan a menționat des posibilitatea unui parteneriat cu formațiunile arabe. Totuși, editorialul din Le Monde notează că opoziția are limite, deoarece Eisenkot nu a reușit să se diferențieze suficient de Netanyahu în ceea ce privește problema palestiniană.
Strategia lui Benjamin Netanyahu este interpretată de The Washington Post ca fiind una de supraviețuire politică, prin care acesta încearcă să împiedice formarea unei majorități de către opoziție. Premierul menține deschise mai multe variante, inclusiv atragerea unor alte formații din opoziție sau propunerea unui guvern de uniune în cazul unei reluări a războiului cu Iranul. Această tactică urmărește prelungirea negocierilor în care el rămâne un actor decisiv pentru stabilitatea țării.
Procesul de formare a unui guvern în Israel este marcat de o complexitate extremă, necesitând o majoritate de 61 de locuri în Knesset pentru a asigura stabilitatea executivului. Tensiunile actuale sunt amplificate de contextul regional și de necesitatea de a evita un blocaj legislativ care ar putea afecta securitatea națională. În acest moment, negocierile între tabăra lui Netanyahu și cea a lui Eisenkot rămân într-un impas politic major.
