Alegătorii din Israel sunt chemați la urne pe 27 octombrie 2026 pentru a desemna cei 120 de membri ai Knessetului, parlamentul țării. Procesul electoral implică votul pe liste de partid într-o singură circumscripție națională, unde mandatele sunt repartizate proporțional celor care depășesc pragul electoral de 3,25%. Pentru a obține majoritatea absolută necesară guvernării, o coaliție trebuie să asigure cel puțin 61 de locuri în cadrul celor 120 de mandate disponibile.
Formarea unui guvern va depinde de capacitatea partidelor de a negocia și de disponibilitatea lor de a coopera în urma scrutinului. O analiză a Serviciului de Cercetare al Parlamentului European (EPRS), semnată de Armin Wisdorff, subliniază că dificultățile sunt accentuate de refuzul principalelor partide evreiești de opoziție de a forma o coaliție cu partidele arabe. Această fragmentare politică complică construirea unei alternative la premierul Benjamin Netanyahu, care conduce Likud împreună cu o coaliție de dreapta și religioasă.
Opoziția este reprezentată prin liste distincte, printre care partidul centrist Yashar, condus de Gadi Eisenkot, fost șef al armatei, și lista Together, condusă de Naftali Bennett și Yair Lapid. Tensiunile dintre potențiali parteneri includ dispute privind scutirile de serviciu militar pentru ultraortodocși și cereri pentru investigații independente asupra eșecurilor din 7 octombrie 2023. Aceste divergențe pot limita opțiunile de parteneriat, chiar dacă forțele de opoziție ar obține împreună un sprijin electoral semnificativ.
Campania electorală este marcată de teme precum securitatea, costul vieții, recrutarea militară și responsabilitatea pentru evenimentele de la 7 octombrie 2023. Un sondaj al Institutului Israelian pentru Democrație arată că prioritățile diferă între comunități: 39% dintre evrei indică politica externă și securitatea ca priorități, în timp ce 38% pun accent pe economie. În comunitatea arabă, combaterea criminalității locale ocupă primul loc în ceea ce privește opțiunile principale de vot.
Relația cu Uniunea Europeană depinde de politicile viitorului guvern, în timp ce măsurile comerciale europene urmează proceduri separate. În septembrie 2025, Comisia Europeană a propus suspendarea unor concesii comerciale din Acordul de asociere UE–Israel, o măsură care ar elimina accesul tarifar preferențial pentru anumite importuri. Adoptarea acestei propuneri necesită aprobarea Consiliului UE cu majoritate calificată și este independentă de rezultatul alegerilor israeliene.
După vot, președintele Israelului va consulta formațiunile parlamentare pentru a desemna un candidat capabil să formeze guvernul. Acesta are la dispoziție inițial 28 de zile pentru negocieri, perioadă care poate fi prelungită cu încă 14 zile. Președintele nu este obligat să desemneze liderul celui mai mare partid, având în vedere necesitatea de a obține încrederea Knessetului prin acorduri asupra programului și componenței cabinetului.
