Cetățenii israelieni sunt chemați la urne astăzi, 27 octombrie 2026, pentru alegerea celui de-al 26-lea Knesset, parlamentul unicameral al statului Israel. Scrutinul are loc într-un context regional și intern excepțional, fiind influențat direct de consecințele atacurilor Hamas din 7 octombrie 2023. Pe lângă războaiele purtate ulterior de Israel, procesul electoral este marcat de o polarizare politică profundă în cadrul societății.
Sistemul electoral israelian funcționează pe baza unui model proporțional, unde întregul teritoriu al țării reprezintă o singură circumscripție electorală. Cetățenii votează liste de partid, iar formațiunile care reușesc să depășească pragul electoral de 3,25% participă la distribuirea celor 120 de mandate parlamentare. Pentru a constitui o majoritate necesară guvernării, este nevoie de cel puțin 61 de mandate, însă fragmentarea ideologică face ca formarea coalițiilor să depindă de negocieri complexe.
Premierul Benjamin Netanyahu se confruntă cu evaluări publice divergente privind responsabilitatea sa pentru eșecurile de securitate și gestionarea conflictelor cu Hezbollah, Jihadul Islamic Palestinian și Iranul. În timp ce unii alegători susțin continuitatea și relația sa cu administrația americană, adversarii cer schimbarea conducerii. Pe plan intern, tensiunile sunt alimentate de raporturile dintre puterea executivă și sistemul judiciar, costurile economice ale războiului și controversa privind serviciul militar obligatoriu pentru comunitățile ultraortodoxe.
Competiția politică este structurată în jurul unor blocuri majore, precum Likud, condus de Benjamin Netanyahu, care susține o politică fermă față de Iran și Hamas. În opoziție, Gadi Eisenkot, liderul formației Yashar, propune o abordare diferită privind gestionarea situației din Gaza și anexarea Cisiordaniei. Un alt actor important este Naftali Bennett, care face parte din alianța Beyachad alături de Yair Lapid, oferind o alternativă de dreapta naționalistă sau centristă.
Partidele ultraortodoxe, precum Shas condus de Aryeh Deri sau United Torah Judaism, dețin un rol determinant în negocierea coalițiilor. Acestea prioritizează protejarea autonomiei comunitare și a studiului Torei, opunându-se extinderii obligațiilor militare asupra propriilor grupuri. Această poziție creează o contradicție cu partidele de opoziție, precum cele ale lui Avigdor Lieberman sau Gadi Eisenkot, care susțin reducerea inegalităților privind serviciul militar, influențând direct stabilitatea viitorului guvern.
Scenariile post-electorale includ continuarea guvernării lui Netanyahu, formarea unui guvern condus de Gadi Eisenkot, reconfigurarea alianțelor prin partidele ultraortodoxe sau un nou blocaj parlamentar. Fragmentarea electorală și lipsa unui program comun în opoziție fac ca organizarea unor noi alegeri să fie o posibilitate reală. În Israel, sistemul de vot proporțional și necesitatea de a atrage parteneri pentru a atinge pragul de 61 de mandate sunt elemente structurale care pot duce la instabilitate politică prelungită.
