Italia pregătește implementarea unei noi taxe, denumită „Exit Tax”, care va impune un impozit de 26% asupra câștigurilor de capital acumulate pe teritoriul țării de către persoanele care își transferă rezidența fiscală în străinătate. Măsura este inclusă în proiectul Legii bugetului pentru 2027 și vizează persoanele cu active financiare și participații de cel puțin 800.000 de euro. Aplicarea acestei reglementări este prevăzută pentru transferurile de rezidență fiscală realizate începând cu data de 1 ianuarie 2027.
Conform estimărilor din raportul tehnic care însoțește proiectul legislativ, noua taxă ar trebui să genereze venituri brute de 3,37 milioane de euro în anul 2027, primul an de aplicare. Pentru perioada cuprinsă între anii 2028 și 2031, încasările estimate sunt de 6,74 milioane de euro în fiecare an. Totuși, începând cu anul 2032, veniturile bugetare ar urma să scadă din nou la un nivel de aproximativ 3,37 milioane de euro pe an, conform datelor prezentate în documentul oficial.
Noua reglementare vizează persoanele fizice, societățile simple și alte entități asimilate care nu desfășoară activități comerciale, inclusiv entitățile fără scop comercial prevăzute de lege. Pentru ca o persoană fizică să fie taxată, aceasta trebuie să fi avut rezidența fiscală în Italia în cel puțin șase dintre cei zece ani fiscali anteriori mutării. De asemenea, activele și drepturile relevante trebuie să aibă o valoare totală de minim 800.000 de euro, însă depozitele bancare sunt excluse din acest calcul.
Un aspect central al măsurii este impozitarea câștigurilor de capital latente, adică creșterile de valoare înregistrate de investiții care nu au fost încă vândute. Autoritățile fiscale vor compara valoarea activelor la momentul transferului rezidenței cu valoarea de achiziție recunoscută fiscal. Astfel, obligația de plată poate apărea chiar dacă investitorul nu a vândut instrumentele financiare și nu a încasat profitul. Cota standard de impozitare este de 26%, însă pentru titlurile de stat s-a stabilit un regim preferențial cu o cotă de 12,5%.
Impozitul trebuie achitat, în mod obișnuit, în termen de 180 de zile de la transferul rezidenței fiscale. Totuși, contribuabilii care se mută într-un stat membru al Uniunii Europene sau într-un stat care asigură cooperare fiscală cu Italia pot amâna plata. Aceștia trebuie să achite un avans de 50% din impozit și să ofere o garanție. Plata restului poate fi amânată până la vânzarea activelor, pe o perioadă de maximum cinci perioade fiscale pentru UE și zece perioade pentru restul statelor eligibile.
Introducerea unor astfel de taxe de ieșire reprezintă o tendință în diverse jurisdicții europene care urmăresc limitarea mobilității fiscale a persoanelor cu patrimonii mari. Aceste măsuri sunt concepute pentru a preveni situațiile în care contribuabilii își schimbă rezidența doar pentru a evita impozitarea profiturilor acumulate în perioada în care au beneficiat de infrastructura și serviciile statului de origine.
