Senatul Italiei a adoptat un proiect de lege care stabilește cadrul juridic necesar pentru implementarea tehnologiilor nucleare de nouă generație. Măsura a fost votată cu 81 de voturi pentru și 51 de voturi împotrivă, în timp ce șapte senatori au ales să se abțină de la vot. Această decizie marchează un pas important în strategia guvernului condus de Giorgia Meloni pentru consolidarea securității energetice și atingerea obiectivelor climatice naționale.
Noua legislație, care a fost aprobată anterior și de Camera Deputaților, nu autorizează construcția imediată a unor reactoare. Guvernul are însă mandatul de a elabora, în următoarele 12 luni, acte normative care să reglementeze procesul de autorizare a reactoarelor, standardele de siguranță și gestionarea deșeurilor radioactive. De asemenea, cadrul juridic va include criterii specifice pentru alegerea viitoarelor amplasamente unde vor fi instalate noile infrastructuri energetice.
Strategia Italiei se concentrează pe reactoare modulare mici, cunoscute sub acronimul SMR, și pe alte tehnologii avansate, în locul reactoarelor de mari dimensiuni utilizate în trecut. Susținătorii acestor tehnologii argumentează că acestea sunt mai sigure, mai flexibile și pot fi construite într-un ritm mai rapid. Guvernul consideră că cererea crescută de electricitate și problemele de securitate evidențiate de invazia Rusiei în Ucraina justifică această revenire la nucleare.
Gilberto Pichetto Fratin, ministrul Mediului și Securității Energetice, a descris votul ca fiind un pas istoric pentru țară. Acesta a subliniat că integrarea energiei nucleare cu sursele regenerabile reprezintă o tehnologie câștigătoare pentru securitatea energetică. Totuși, experții precum Michele Governatori de la ECCO avertizează că succesul depinde de interesul investitorilor privați, deoarece tehnologiile SMR pot nu fi încă competitive sau complet pregătite pentru piață.
Înainte de această decizie, Italia a respins energia nucleară prin două referendumuri naționale, unul după dezastrul de la Cernobîl din 1986 și altul după accidentul de la Fukushima din 2011. În prezent, țara depinde masiv de energia importată și de centralele nucleare din țările vecine. Un sondaj realizat de Only Numbers în iunie 2026 indică faptul că aproximativ 55% dintre italieni susțin acum construirea unor centrale bazate pe tehnologii moderne.
Implementarea acestui program nuclear se confruntă cu provocări logistice și economice majore, inclusiv lipsa unui depozit național permanent pentru deșeurile radioactive. În prezent, aceste deșeuri sunt stocate în facilități temporare din diverse zone ale țării. Pe plan financiar, estimările industriei indică faptul că un singur reactor modular de 300 de megawați poate costa între 3 și 6 miliarde de euro, fără a include infrastructura necesară pentru rețeaua electrică.
