Sistemul de pensii din Italia va trece printr-o serie de ajustări semnificative ale pragurilor de vârstă și de contribuții sociale. Conform noilor date furnizate de Curtea de Conturi a Statului, începând cu data de 1 ianuarie 2029, condițiile pentru accesarea pensiei de bătrânețe vor deveni mai riguroase. Această modificare este determinată de ajustările periodice efectuate pe baza evoluției speranței de viață a populației din țara mediteraneană.
Conform noilor prevederi, un cetățean italian va trebui să împlinească vârsta de 67 de ani și jumătate pentru a putea beneficia de pensia de bătrânețe. În paralel, pentru cei care doresc să acceseze o pensie anticipată, cerințele se vor schimba drastic. Aceștia vor avea nevoie de un număr de 43 de ani și 4 luni de contribuții sociale acumulate, indiferent de vârsta la care se vor prezenta pentru acest beneficiu.
Procesul de creștere a pragurilor de vârstă va fi unul gradual, fiind reglementat prin ajustări care au loc la fiecare doi ani. În prezent, pensia de bătrânețe se obține la vârsta de 67 de ani, însă începând cu 1 ianuarie anul viitor, pragul va crește la 67 de ani și o lună. Ulterior, de la 1 ianuarie 2028, vârsta necesară va ajunge la 67 de ani și trei luni, înainte de saltul final din 2029.
Modificările vizează și perioada de muncă necesară pentru pensiile anticipate, care în prezent este de 42 de ani și 10 luni. Începând cu anul viitor, acest interval va crește la 42 de ani și o lună, iar de la 1 ianuarie 2028 va ajunge la 43 de ani și o lună. Pentru femeile care doresc pensie anticipată, cerința de contribuții va rămâne cu un an mai mic decât cea aplicată bărbaților.
Raportul Curții de Conturi privind „Tendințele pe termen mediu și lung” ale sistemului de pensii a actualizat estimările anterioare. În raportul precedent, se prevedea o creștere de doar două luni, însă noile calcule indică faptul că, începând cu 2029, vor fi necesare încă trei luni suplimentare de muncă. Această actualizare reflectă necesitatea de a alinia sistemul de protecție socială cu noile realități demografice și durata de viață.
Sistemele de pensii din Europa se confruntă frecvent cu provocări legate de sustenabilitatea financiară și îmbătrânirea populației. Ajustările bazate pe speranța de viață sunt mecanisme utilizate pentru a menține echilibrul între contribuțiile încasate și plățile către beneficiari. Aceste măsuri sunt adesea necesare pentru a gestiona presiunea pe bugetele de stat în contextul unei structuri demografice care indică o creștere a numărului de vârstnici.
