Vicepreședintele american JD Vance a declarat că orice eventual acord cu Iranul trebuie să fie condiționat de măsuri concrete privind programul nuclear al țării. Într-un interviu exclusiv acordat Reuters, acesta a subliniat că Washingtonul nu va accepta simple promisiuni fără dovezi, insistând pe necesitatea unor acțiuni verificabile din partea Teheranului. Obiectivul principal al SUA rămâne împiedicarea Iranului de a obține o armă nucleară și evitarea unei curse regionale a înarmării.
JD Vance a pus sub semnul întrebării necesitatea de a deține uraniu îmbogățit la nivelul de 60%, argumentând că acest nivel nu poate fi justificat dacă țara nu urmărește obținerea unei arme nucleare. El a cerut ca Teheranul să demonstreze, prin reducerea capacității de îmbogățire, că nu intenționează să reconstruiască programul nuclear în scop militar. Vicepreședintele a menționat că administrația rămâne deschisă la negocieri, dar numai în condițiile unor concesii nucleare reale.
Un aspect critic ridicat de JD Vance este incertitudinea privind procesul decizional din Iran. Deși SUA menține contacte cu președintele Masoud Pezeshkian și ministrul de Externe Abbas Araqchi, vicepreședintele a precizat că nu este clar câtă autoritate dețin aceștia în structura de putere iraniană. Această evaluare a fost respinsă de Ministerul iranian de Externe, prin intermediul cămbarului Esmaeil Baghaei, care susține că oficialii americani cunosc foarte bine sistemul de decizie iranian.
În ceea ce privește gestionarea conflictului, JD Vance a clarificat faptul că președintele Donald Trump conduce în ultimă instanță negocierile, negând astfel că el ar conduce personal procesul de pace. Totodată, vicepreședintele a raportat că forțele iraniene reușesc periodic să lovească nave comerciale în Strâmtoarea Ormuz, însă nu au reușit să oprească exporturile de energie prin această rută majoră. El a respins, de asemenea, îngrijorările privind o eventuală lipsă critică de muniții pe front.
Impactul economic al conflictului este semnificativ, JD Vance estimând costul războiului la aproximativ 3 miliarde de dolari pe lună. Această situație coincide cu menținerea prețului petrolului Brent în jurul pragului de 100 de dolari pe baril, din cauza riscurilor de aprovizionare. Presiunea economică este resimțită și în plan politic intern, în special în statele unde alegerile pentru Congres sunt strânse, afectând poziția republicanilor în contextul creșterii prețurilor la energie.
Conflictul regional se desfășoară într-un context de instabilitate extremă în Orientul Mijlociu, marcat de atacuri militare și tensiuni constante. În timp ce Israelul comemorează trei ani de la atacul Hamas, în Yemen, gruparea Houthi a lansat rachete asupra aeroportului din Aden, pe fondul intensificării luptelor. Aceste evenimente subliniază complexitatea securității regionale și dificultatea de a stabiliza rutele comerciale și energetice vitale, precum Strâmtoarea Ormuz.
