Un curent intelectual aflat tot mai aproape de centrul puterii de la Washington propune o nouă ordine mondială bazată pe mai multe mari puteri, fiecare dominantă în propria sa sferă de influență. Această viziune, numită „civilizaționism” de cercetătorul Leonard Schuette, ar putea influența pe termen lung politica externă a Statelor Unite, marcând o schimbare față de tradițiile care au dominat după Al Doilea Război Mondial.
Leonard Schuette, cercetător în cadrul programului pentru Europa al Carnegie Endowment for International Peace, susține că această doctrină încearcă să formuleze o alternativă la școlile de gândire care au guvernat decenii. Cele trei școli precedente includ primatul american, internaționalismul liberal și reținerea strategică. Noua dreaptă americană contestă însă această moștenire, propunând în schimb un sistem în care Statele Unite, China, Rusia, India și, eventual, Turcia ar reprezenta puteri asociate unor civilizații distincte.
În această concepție, fiecare mare putere ar avea dreptul de a domina propriul spațiu geopolitic, astfel încât Statele Unite să rămână puterea dominantă în emisfera occidentală, în timp ce China ar avea un rol predominant în regiunea sa. „Civilizaționismul” respinge ideea construcției unei ordini politice universale, oferind o justificare ideologică pentru un sistem multipolar. Această abordare nu presupune retragerea SUA, ci menținerea unei poziții dominante într-un spațiu cultural și istoric bine definit.
Spre deosebire de establishmentul politic, care asociază Occidentul cu valori universale precum democrația și libertatea, „noua dreaptă” pune accent pe religie, limbă, cultură și teritoriu. Această schimbare de paradigmă are consecințe directe asupra politicii externe, deoarece implică delimitarea clară a spațiilor de influență. Pentru adepții acestui curent, politica externă trebuie să protejeze civilizația occidentală, concentrându-se pe controlul imigrației și pe consolidarea ordinii sociale interne.
Influența acestui curent este vizibilă prin figuri precum JD Vance, senatorul Josh Hawley sau guvernatorul Ron DeSantis. Deși Donald Trump nu este un „civilizaționist” consecvent, elemente ale acestei viziuni apar în discursul administrației sale, în special în relația cu Europa. Administrația Trump a criticat politicile europene privind imigrația, iar oficiali americani au menționat riscul unei „ștergeri civilizaționale” a Europei, susținând forțe politice descrise drept patriotice.
Această evoluție intelectuală se produce într-un context geopolitic tensionat, în care deciziile privind sancțiunile internaționale și implicarea în conflicte regionale rămân subiecte de dezbatere intensă. În timp ce UE ia măsuri privind sancțiunile împotriva Rusiei, discuțiile despre limitele puterii și sferele de influență continuă să redefinească relațiile dintre marile puteri. Întrebarea rămâne dacă această viziune va crea o ordine mai clară sau va intensifica rivalitățile globale.
