Mișcări de protest de amploare, caracterizate prin mobilizări generaționale, sunt în curs de consolidare în diverse regiuni ale lumii, inclusiv în Africa, India și America Latină. Aceste fenomene sociale depășesc, în anumite zone, intensitatea protestelor observate anterior în Europa, la fel cum s-a întâmplat în Italia, Grecia, Belgia, Portugalia sau Franța. Fenomenul este vizibil și în țări precum Serbia sau Albania, indicând o tendință globală de schimbare a ordinii politice stabilite.
Spre deosebire de mișcările din anii ’60, care urmăreau răsturnarea ordinii postbelice și a convențiilor puritane, noua generație nu mai caută o revoluție radicală. Dacă generația baby-boomerilor a contestat statul și regulile în numele libertății individuale, urmașii lor caută acum restabilirea unor reguli comune. Aceștia consideră că legea reprezintă o armă esențială pentru cei slabi, deoarece aceasta poate temperează dreptul celui mai puternic și impune limite puterii.
Noua direcție politică este alimentată de o serie de probleme economice și sociale care afectează tinerii din întreaga lume. Aceștia se confruntă cu o precaritate crescută, cauzată de faptul că capitalul prioritizează interesele acționarilor în detrimentul angajaților. Inegalitățile economice sunt descrise ca fiind abisale, în timp ce corupția și regresul serviciilor publice din domeniul sănătății și educației contribuie la o stare de angoasă existențială, accentuată de schimbările climatice și de riscul războaielor.
Mobilizările din țări precum Senegal, Chile, Kenya sau India împărtășesc cerințe similare, de la educație de calitate la denunțarea corupției. Această generație nu mai urmărește anarhia, ci dorește ordine, respectarea legii și soluții credibile pentru dificultățile întâmpinate. În loc de visurile unei mari revoluții, se observă o dorință de reformism, care vizează revenirea la un model de stat arbitru și la compromisuri între capital și muncă, similar modelului social european.
Această evoluție marchează apariția unor noi curente politice, în special în India, Serbia și Albania, unde tinerii adoptă poziții social-democrate. Aceștia nu sunt ostili economiei de piață, dar caută o întoarcere la principiile de tip New Deal. Prin această schimbare de paradigmă, se observă nașterea unei noi stângi care pune accent pe funcția redistributivă a statului și pe protecția cetățenilor în fața brutalității banilor.
Istoric, mișcările de protest au marcat adesea tranziții majore în structura puterii globale. În perioada anilor ’60, tineretul mondial a contestat diviziunea lumii în blocuri și dictaturile militare, reușind ulterior să schimbe peisajul social prin revoluția sexuală și prăbușirea comunismului. Astăzi, noua dinamică socială reflectă o reacție la individualismul excesiv și la pierderea controlului statului asupra economiei și a serviciilor publice esențiale.
