Olanda ocupă primul loc în cel mai recent clasament global al sistemelor de pensii, Marsh CFA Institute Global Pension Index 2026, obținând un scor de 85,8 puncte din 100. Raportul, aflat la ediția sa a 18-a, analizează performanța a 55 de sisteme de pensii care acoperă aproximativ 66% din populația planetei. În acest context, doar șase națiuni au reușit să atingă calificativul maxim de excelență, în timp ce Argentina se află la polul opus, pe ultima poziție, cu 43,7 puncte.
Cele șase țări care au primit nota maximă sunt Olanda, Danemarca, Islanda, Singapore, Israel și Australia. Aceasta din urmă a reușit să atingă acest nivel pentru prima dată, înregistrând un scor de 80,6 puncte. Analiza indică și o evoluție pozitivă pentru alte state, precum Emiratele Arabe Unite, Oman, Panama și China, care au reușit să își îmbunătățească poziția în cadrul evaluării. Totuși, deși sunt performante, aceste sisteme nu au reușit să atingă pragul de excelență stabilit de primele șase locuri.
În ceea ce privește performanța pe categorii specifice, Kuweitul este recunoscut pentru oferirea celor mai generoase pensii, în timp ce Danemarca deține cel mai sustenabil sistem de acest tip. Finlanda se distinge la capitolul guvernanță și protecția persoanelor care cotizează la fondurile de pensii. Clasamentul include pentru prima dată țări precum Republica Dominicană, Kenya și Qatar, însă România nu a fost inclusă în această ediție a analizei globale efectuate de Marsh CFA Institute.
Marile economii europene și Statele Unite se situează în zona de mijloc a clasamentului, fără a se putea apropia de liderii mondiali. Suedia ocupă o poziție avansată cu 78,8 puncte, urmată de Finlanda cu 77,6 și Norvegia cu 77. Franța a obținut 70,3 puncte, în timp ce Germania s-a situat la 67,9 puncte. Statele Unite ale Americii au înregistrat un scor de 61,6 puncte, fiind depășite de țări precum Spania, care a obținut 63,3 puncte.
Evaluarea finală este determinată de o combinație de trei criterii esențiale: adecvarea pensiilor pentru un trai decent (40%), sustenabilitatea sistemului pe termen lung (35%) și integritatea reglementărilor și administrării fondurilor (25%). Autorii raportului subliniază că îmbătrânirea populației reprezintă principala provocare, deoarece numărul de persoane care intră pe piața muncii este în scădere, în timp ce durata vieții crește. Din acest motiv, vârstele tradiționale de pensionare de 60 sau 65 de ani sunt considerate inadecvate.
Sistemele de pensii sunt supuse unor presiuni demografice constante pe măsură ce structura populației se modifică global. Îmbătrânirea demografică forțează guvernele să revizuiască modelele de finanțare pentru a asigura capacitatea de plată a obligațiilor viitoare. Expertul subliniază necesitatea unor obiective clare și a unei flexibilități sporite în ceea ce privește vârsta de pensionare și produsele de economisire, pentru a menține echilibrul între generații.
