Politica de presiune exercitată de administrația președintelui american Donald Trump asupra aliaților europenți ar putea avea un efect invers față de cel scontat. În loc să consolideze controlul Washingtonului, aceste încercări de a utiliza dependența militară și tehnologică a Europei ca pârghie ar putea accelera dezvoltarea autonomiei strategice a continentului. Analiza publicată de The Times sugerează că acest fenomen reprezintă un „paradox amar”, în care presiunea americană împinge statele europene să caute alternative proprii pentru a evita vulnerabilitățile actuale.
Dependența europeană de Statele Unite se concentrează în special pe domenii critice precum sistemele de apărare antiaeriană, comunicațiile prin satelit și capacitățile de informații. În prezent, Europa se bazează pe rachete interceptoare pentru sistemele Patriot, pe sateliți pentru avertizarea timpurie a lansărilor balistice și pe rețele de comunicații comparabile cu Starlink. Această vulnerabilitate este rezultatul unei perioade de aproximativ trei decenii în care continentul s-a bazat excesiv pe superioritatea militară americană, lăsând loc unei dependențe tehnologice semnificative.
Pentru a reduce această vulnerabilitate, statele europene accelerează dezvoltarea propriilor capacități de apărare, precum sistemele de generație nouă SAMP/T NG sau participarea la programul multinațional FREYJA. De asemenea, se caută noi surse de rachete interceptoare, inclusiv în Japonia, pentru a diminua capacitatea președintelui american de a influența politica europeană prin amenințarea suspendării livrărilor de armament. Investițiile în industria de apărare locală au și o componentă economică, deoarece fiecare euro alocat sistemelor europene rămâne în interiorul continentului, în loc să ajungă la companiile americane.
Un alt pilon al autonomiei viitoare ar putea fi integrarea industriei de apărare ucrainene în strategia europeană. Producția de drone a Ucrainei a crescut cu 370% în acest an, iar rachetele de croazieră Flamingo sunt mult mai ieftine, costând sub 600.000 de dolari pe unitate, față de 3,5 milioane de dolari pentru o rachetă americană Tomahawk. Cooperarea dintre capitalul european și tehnologia ucraineană ar putea crea un model de producție comună de armament, oferind o soluție de securitate într-un context în care politica americană este percepută tot mai imprevizibilă.
Pe plan financiar, Europa poate utiliza puterea economică pentru a compensa lipsa unor alternative militare imediate. Analiza menționează că un împrumut al Uniunii Europene de 90 de miliarde de euro pentru Ucraina, completat de activele rusești înghețate de aproximativ 202 miliarde de euro, ar putea asigura sprijinul necesar Kievului. Totodată, utilizarea instrumentelor economice, precum restricționarea transportului de petrol rusesc sau combaterea flotei fantomă, ar putea limita finanțarea războiului de către Moscova fără a impune costuri majore contribuabililor europeni.
Dezvoltarea unui sistem european complet independent pentru detectarea rachetelor balistice este un proces complex care ar putea dura până în anii 2030. Până atunci, vulnerabilitățile tehnologice vor continua să ofere Washingtonului pârghii de influență. Totuși, experiența recentă cu serviciile Starshield și întârzierile în furnizarea de sisteme de apărare au demonstrat că garanțiile de securitate americane pot deveni imprevizibile, încurajând astfel statele europene și Ucraina să își construiască propriile capacități de rezistență.
