Europa trebuie să treacă de la simpla identificare a amenințărilor hibride la o strategie reală de descurajare a Rusiei, avertizează parlamentarul ceh Marek Zenisek. Acesta susține că, deși continentele au făcut progrese în recunoașterea riscurilor, actuala abordare nu este suficientă pentru a opri operațiunile de sabotaj sau dezinformare. Obiectivul principal trebuie să fie transformarea Europei într-o țintă mult mai dificilă și mai costisitoare pentru Moscova, schimbând astfel modul în care Kremlinul evaluează beneficiile acestor atacuri.
În prezent, Rusia consideră că atacurile hibride reprezintă o investiție cu costuri reduite și beneficii strategice considerabile. Operațiunile rusești implică cheltuieli relativ mici, însă rezultatele lor pot fi prezentate ca succese majore în rapoartele serviciilor de informații. Parlamentarul Marek Zenisek subliniază că reziliența societăților europene este necesară, dar aceasta nu poate înlocui o strategie de descurajare capabilă să modifice calculul strategic al Rusiei, evitând astfel asimetria actuală în favoarea agresorului.
Unul dintre obstacolele majore este tratarea incidentelor ca pe evenimente izolate, în loc să fie văzute ca părți ale unei campanii coordonate. De exemplu, în iulie 2024, un colet incendiar a luat foc pe aeroportul din Leipzig, urmat de incidente similare în Polonia și Regatul Unit. Autoritățile germane au emis o avertizare abia la sfârșitul lunii august, după peste cinci săptămâni de la primul incident. Această întârziere oferă un avantaj strategic Rusiei, care poate desfășura campanii pe termen lung.
Guvernele europene trebuie să analizeze atacurile cibernetice, actele de sabotaj sau infiltrările de informații într-un context mai larg și să își coordoneze evaluările. Fiecare investigație nouă nu ar trebui să pornească de la zero, ci să ia în considerare incidentele anterioare și eventualele legături dintre ele. Această abordare sistematică ar putea ajuta la eliminarea obstacolelor juridice și instituționale care în prezent împiedică o reacție rapidă și coordonată a statelor europene în fața amenințărilor.
Pentru o descurajare credibilă, statele europene ar trebui să stabilească din timp un set de măsuri și consecințe posibile care să poată fi activate imediat după un incident grav. Marek Zenisek menționează că Rusia nu trebuie să știe exact cum va reacționa Europa, deoarece ambiguitatea strategică își păstrează utilitatea. Totuși, Moscova trebuie să fie convinsă că orice agresiune va avea consecințe concrete, astfel încât riscurile să devină inacceptabile pentru Kremlin.
Contextul securității regionale este marcat de o creștere a măsurilor de apărare în fața amenințărilor de la est. De exemplu, statele baltice își consolidează defensiva, astfel încât Estonia a anunțat planuri de construcție a 15ța buncțața la granița cu Rusia. Această tendința de întărire a infrastructurii de apărare reflectța necesitatea unei reacții structurate în fața presiunii constante exercitate de Moscova asupra regiunii europene.
