Economistul laureat al Premiului Nobel, Paul Krugman, a avertizat că Franța se află pe o traiectorie fiscală nesustenabilă, existând riscul ca țara să devină „prea mare pentru a fi salvată” de Banca Centrală Europeană. Această situație ar putea declanșa o criză a datoriei, afectând stabilitatea zonei euro. În același timp, Franța se confruntă cu proteste studențiale constante împotriva subfinanțării educației, în timp ce premierul Sébastien Lecornu încearcă să promoveze un buget controversat pentru anul 2027.
Paul Krugman explică faptul că creșterea costurilor cu dobânzile aferente datoriei publice și deficitele bugetare ridicate agravează nivelul datoriei raportate la PIB. Un aspect critic menționat de economist este incapacitatea Franței de a rezolva problema vârstei de pensionare în contextul îmbătrânirii populației. Krugman compară potențiala criză franceză cu scenariile de la Grecia, Portugalia, Spania și Italia din perioada 2009-2012, subliniind că pierderea încrederii investitorilor poate crea un cerc vicios de ieșiri de capital și creșteri de dobânzi.
Fostul președinte al BCE, Jean-Claude Trichet, a intervenit și el, solicitând politicienilor francezi să ajungă la un compromis pentru a restabili încrederea piețelor. Trichet, care a condus BCE între 2004 și 2011, susține că guvernul și Parlamentul francez au o muncă dificilă de făcut pentru a reduce deficitul celei de-a doua economii din Uniunea Europeană. El subliniază că orice intervenție a băncii centrale ar necesita ca autoritățile de la Paris să demonstreze responsabilitate fiscală și să ofere soluții credibile.
În cazul unei destabilizări, există instrumente precum Mecanismul European de Stabilitate (ESM) sau Transmission Protection Instrument (TPI) al BCE, aprobat în 2022. Totuși, Jean-Claude Trichet precizează că activarea instrumentului TPI depinde de capacitatea guvernului francez de a furniza un plan credibil. Fostul guvernator al Banque de France a avertizat că sprijinul extern nu poate înlocui măsurile interne, deoarece statul trebuie să convingă investitorii și economisitorii că se îndreaptă spre o direcție corectă.
Paul Krugman a descris mecanismul prin care o pierdere a încrederii se transformă în criză: investitorii încetează să mai cumpere obligațiunile, ceea ce creează perspectiva unui default. Această teama de incapacitate de plată determină ieșiri de capital și majorarea dobânzilor. Salvarea Franței ar fi extrem de costisitoare pentru BCE și ar genera controverse politice, deoarece țara se îndepărtează de responsabilitatea fiscală, riscând să provoace diviziuni puternice în cadrul întregii Europa.
Gestionarea datoriilor publice și a deficitelor bugetare rămâne o provocare majoră pentru stabilitatea economică a zonei euro. În trecut, statele din sudul Europei au aplicat reduceri masive ale cheltuielilor pentru a obține sprijinul băncii centrale. În prezent, Franța trebuie să echilibreze necesitățile de consolidare fiscală cu presiunile sociale interne pentru a evita un scenariu de criză care ar putea afecta întregul continent.
