Mohammad Sadiq, un bărbat afgan de 57 de ani, trăiește o realitate marcată de sărăcia extremă în provincia Uruzgan. El este tatăl a 58 de copii care sunt în viață, din totalul de 70 de copii pe care i-a avut. Această familie numeroasă, formată și din patru soții, se confruntă zilnic cu provocări imense pentru a asigura supraviețuirea fiecărui membru în condiții economice precare.
Situația financiară este atât de critică încât familia reușește să pregătească doar două mese pe zi, respectiv micul dejun și cina. Din cauza lipsei resurselor, unii dintre copii sunt nevoiți să muncească de la vârste foarte fragede pentru a aduce venituri în gospodărie. Această lipsă de hrană constantă îi lasă pe unii dintre copii în stare de foame chiar și în timpul nopții, când merg la culcare.
Condițiile de locuit sunt extrem de modeste, casa fiind lipsită de uși și ferestre convenționale, folosind perdele improvizate pentru protecție. În timpul iernii, între șase și șapte persoane trebuie să împartă o singură pătură subțire pentru a se încălzi în camere. Spațiul comun este utilizat pentru toate activitățile de igienă, servind drept baie, loc pentru spălat rufe și toaletă, în timp ce vara familia ia masa în curte.
Gestionarea unei familii atât de mari reprezintă o provocare mentală și organizatorică, Mohammad Sadiq recunoscând că uneori îi uită numele copiilor. El a menționat că deseori folosește doar termenii „fiul meu” sau „copilul meu” pentru a evita greșelile. Până în prezent, familia a pierdut 14 copii, o durere care îi apasă pe toți membrii. Motivul pentru care a ales o familie atât de mare este unul personal și religios, dorind să crească numărul de adepți ai Profetului Mahomed.
În ciuda dificultăților, Mohammad Sadiq își propune să le ofere copiilor educație, deși costurile sunt o povară uriașă pentru bugetul familiei. El a făcut un apel disperat către guvern, organizații caritabile și oameni de afaceri pentru a primi sprijin. Cele patru soții ale sale s-au căsătorit cu el la vârste între 13 și 16 ani, în timp ce el avea 20 de ani când a început prima căsătorie după ce a economisit pentru zestră.
Contextul social din Afganistan este unul marcat de instabilitate economică și dificultăți de acces la resurse de bază pentru populația rurală. În multe regiuni, sărăcia extremă limitează accesul la servicii esențiale precum educația formală sau asistența medicală adecvată. Această stare de fapt amplifică vulnerabilitatea familiilor numeroase care depind exclusiv de veniturile mici generate din activități de subzistență sau mecanică de bază.
