Tragedia din Novi Sad, survenită pe 1 noiembrie 2024, a marcat începutul prăbușirii politice a regimului condus de Aleksandar Vucici în Serbia. Prăbușirea unui acoperiș de beton de 150 de tone a ucis 16 persoane, printre care și cea mai tânără victimă, Sara Firic, de doar șase ani. Evenimentul a transformat frustrarea populației față de corupție și guvernare într-o mișcare de protest masivă, care l-a determinat pe Aleksandar Vucici să demisioneze duminică și să convoace alegeri anticipate pentru luna viitoare.
Investigațiile și mărturiile indică faptul că renovarea gării a fost marcată de o corupție sistemică extremă. Proiectul, care inițial era estimat la 3,5 milioane de euro, a ajuns la un cost de 16 milioane de euro din cauza unui lanț de aproximativ 200 de companii subcontractante. Inginerul geolog Zoran Djajici a dezvăluit că a avertizat încă din martie 2023 asupra instabilității structurii, însă subcontractantul a refuzat să intervină pentru a evita costurile suplimentare, lăsând cablurile metalice să ruginească.
După dezastru, Aleksandar Vucici a susținut că acoperișul nu a fost afectat de lucrările de renovare, o afirmație considerată o minciună de experți. Zoran Djajici a demontat această versiune oficială, oferind rapoartele sale de avertizare către toate posturile de televiziune din țară. Acesta a declarat că pierderea de vieți omenești nu a fost un accident imprevizibil, ci o consecință directă a lăcomiei și a neglijenței, explicând faptul că sistemul de corupție a duplicat prețurile unor componente simple.
Protestele au fost conduse în mare parte de studenți, având în vedere că multe dintre victime erau tineri. Această opoziție a fost întâmpinata cu represivitate, exemplificată prin atacul asupra studentei Ana Vucak, care a fost bătută cu bâte de baseball de patru tineri. Deși aceștia au fost acuzați de vătămare corporală, Aleksandar Vucici le-a oferit grațiere prezidențiale în timpul procesului, numindu-i „eroi” și etichetând protestatarii drept „teroriști”, fapt ce a dus la intenția de contestație la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
În acest climat de tensiune, unele familii ale victimelor au devenit simboluri ale rezistenței. Dijana Hrka, mama lui Stefan, a organizat o grevă de foi de 16 zile în fața Parlamentului din Belgrad pentru a cere dreptate și alegeri. Ea a declarat că primește amenințări constante cu moartea și a refuzat ideea guvernului de a construi un memorial pentru victime, susținând că nu poate accepta un monument ridicat de cei responsabili pentru moartea fiului ei.
În Serbia, procesele de reformă și stabilitatea instituțională sunt adesea sub semnul întrebării în contextul tensiunilor politice interne. Deși un ministru și alți înalți oficiali au fost puși sub acuzare pentru dezastrul din decembrie 2024, cazul pare să fie blocat repetat în sistemul judiciar. Alegătorii sârbi vor decide pe 25 octombrie dacă vor opta pentru un guvern care nu este implicat în corupția și neglijența care au dus la tragedia de la gară.
