Premierul Japoniei, Sanae Takaichi, a declarat în cadrul unei intervenții în Parlamentul Japoniei că activitățile legate de aspectul personal și de gestionarea gospodăriei îi consumă între trei și patru ore în fiecare zi. Această afirmație a fost făcută în timpul unui răspuns la întrebările parlamentarilor, care abordau subiecte precum bugetul, Rusia, dezarmarea nucleară sau un scandal politic. Declarația a evidențiat dificultățile de gestionare a timpului într-o funcție de înaltă responsabilitate.
În timpul discuțiilor oficiale, Sanae Takaichi a comparat rutina sa zilnică cu cea a foștilor premieri, subliniind povara suplimentară care revine femeilor. Ea a menționat că găsirea timpului pentru a se așeza și pentru a se concentra cu o minte limpede reprezintă o provocare constantă. Premierul a estimat că, în comparație cu un prim-ministru bărbat, ea ar putea petrece până la patru ore în plus dedicând acestor activități de întreținere personală și casnică.
Contextul declarațiilor este unul semnificativ, având în vedere faptul că majoritatea parlamentarilor prezenți în sală erau bărbați. Afirmațiile au generat reacții în Japonia, un țară unde distribuirea responsabilităților între femei și bărbați rămâne un subiect sensibil. Dezbaterea a inclus și conceptul de „midashinami”, care se referă la standardele sociale privind o apariție considerată adecvată și îngrijită în spațiul public și profesional, impunând femei anumite norme vestimentare și de machiaj.
Susținătorii premierului au reacționat pozitiv, considerând că intervenția lui Sanae Takaichi a pus în lumină o realitate concretă pentru multe femei care încearcă să combine cariera cu responsabilitățile casnice. Scriitoarea conservatoare Kotoe Hashimoto a intervenit pe rețeaua X, adresând o întrebare retorică despre așteptările criticilor, întrebând dacă aceștia s-ar aștepta ca premierul să se prezinte în fața Parlamentului fără machiaj, ignorând efortul necesar pentru a respecta convențiile sociale.
Sanae Takaichi ocupă o poziție fără precedent în politica japoneză, fiind prima femeie care a ajuns în fruntea Guvernului. Această ascensiune are loc într-un sistem politic în care funcțiile de conducere au fost ocupate, în mod tradițional, de o proporție covârșitoare de bărbați. Tensiunea dintre așteptările sociale privind aspectul fizic și performanța în funcții politice de vârf rămâne un punct central al discuțiilor publice din țară.
În Japonia, presiunea pentru a respecta anumite standarde de prezentare este strâns legată de normele sociale de comportament și aspect. Această dinamică influențează modul în care femeile care ocupă poziții de putere trebuie să își gestioneze timpul pentru a satisface atât cerințele profesionale, cât și pe cele impuse de convențiile culturale privind apariția publică adecvată.
