Forțele militare ale Statelor Unite au început o retragere semnificativă din puncte strategice, inclusiv de la o bază aeriană din Marea Britanie. Decizia de a retrage 12 bombardiere B-1 a fost luată în cursul weekendului, sub pretextul unor măsuri de precauție. Președintele Donald Trump și consilierii săi susțin că această mișcare a fost necesară ca răspuns la o amenințare specifică, însă detaliile despre această sursă de risc nu au fost făcute publice de către oficialii americani.
Secretarul de stat, Marco Rubio, a încercat să minimizeze amploarea situației, afirmând că Pentagonul realizează doar o redistribuire constantă a resurselor acolo unde acestea sunt necesare. Totuși, retragerea bombardeelor de la baza britanică a fost motivată de informații concrete privind planuri ale unor agenți susținuți de Iran. Aceștia ar fi intenționat să lanseze atacuri cu drone asupra aeronavelor și trupelor americice din imediata apropiere a perimetrului bazei, un model de atac inspirat, posibil, de tacticile utilizate de Ucraina în teritoriul rus.
Conflictul cu Iranul a expus vulnerabilități majore, forțând retragerile unor forțe care fuseseră dislocate în Orientul Mijlociu și în Marea Britanie cu rol de descurajare. Pentagonul a fost nevoit să evacueze personal și echipamente din baze situate în Bahrain, Kuweit, Emiratele Arabe Unite și Qatar, toate fiind în raza de acțiune a rachetelor iraniene. Această situație a complicat logistica proiectării forței, deoarece bombardierele pot atinge țintele doar decolează din Statele Unite, necesitând mult mai mult timp și realimentări în zbor.
Impactul operațional este resimțit și la nivelul grupurilor navale care trebuie acum să fie reaprovizionate din Diego Garcia, la o distanță de 2.200 de mile, ceea ce implică costuri enorme și săptămâni suplimentare de navigație. În timp ce Donald Trump susține că Iranul este în pragul colapsului economic din cauza blocadei navale, realitatea de pe teren arată că atacurile iraniene au reușit să forțeze plecarea trupelor americane din baze care anterior erau considerate sigure. Multe dintre cele 13 baze principale au devenit nelocuibile după lovituri.
Pagubele materiale sunt semnificative, inclusiv distrugerea unui centru de operațiuni tactice în portul Shuaiba, unde șase militari americani au fost uciși. Atacurile au vizat infrastructuri critice, precum baza aeriană Al Udeid, baza Prince Sultan și Flota a Cincea, afectând sisteme radar și echipamente de comunicații. Pentagonul refuză însă să ofere Congresului estimări oficiale privind costurile de reconstrucție, deși senatorul Jack Reed a avertizat că aceste cheltuieli pot atinge zeci de miliarde de dolari în fiecare lună.
Evoluția acestui conflict reflectă o schimbare de paradigmă în securitatea globală, unde dronele și armele cibernetice reconfigurează câmpul de luptă. Această vulnerabilitate a forțelor convenționale americane apare într-un context geopolitic tensionat, similar cu presiunile exercitate de Rusia asupra NATO sau cu dinamica conflictului din Ucraina. Capacitatea adversarilor de a pune presiune pe prezența militară a SUA în regiuni precum Golful Persic demonstrează că simpla menținere a forțelor în afara razei de acțiune a rachetelor nu mai este o strategie suficientă.
