Rezervele de petrol pe care Teheranul le depozitase pe navele așa-numitei „flote-fantomă” au fost practic epuizate, conform unei investigații publicate de The Wall Street Journal. Această strategie de depozitare maritimă a servit drept soluție pentru Iran timp de mai multe luni, după ce Statele Unite au început să blocheze transporturile maritime provenite din porturile iraniene. Situția actuală indică o scădere drastică a volumelor de țiței disponibile pentru vânzare în afara zonei de blocadă.
La începutul războiului, în februarie 2026, Iranul deținea aproximativ 135 de milioane de barili de petrol pe petroliere aflate în afara Golfului Persic, în special în apropierea coastelor Malaysiei și Singapore. Aceste încărcături erau esențiale deoarece puteau fi vândute cumpărătorilor asiatici fără ca navele să mai fie nevoite să traverseze Strâmtoarea Ormuz. Totuși, blocada navală impusă de Statele Unite în aprilie a împiedicat Teheranul să înlocuiască petrolul vândut cu noi încărcături, limitând astfel fluxul de resurse.
După ce negocierile din timpul verii au eșuat, Washingtonul a reinstaurat blocada în iulie, ceea ce a dus la o scădere rapidă a stocurilor monitorizate. Conform datelor Kpler, la începutul lunii octombrie mai rămăseseră sub un milion de barili, iar până la mijlocul lunii acestea fuseseră practic epuizate. Această rețea de petroliere vechi, care folosește structuri de proprietate dificil de identificat, a fost utilizată pentru a transfera petrolul către zone maritime din apropierea Malaysiei și Singapore, facilitând livrarea către rafinăriile chineze.
Epuizarea acestor stocuri maritime afectează direct capacitatea de finanțare a Teheranului, deoarece veniturile din petrol reprezintă între 30% și 40% din veniturile guvernamentale. Comandamentul militar american pentru Orientul Mijlociu, CENTCOM, a estimat că blocada a împiedicat Iranul să obțină venituri petroliere de aproximativ 25 de miliarde de dolari. Deși plățile pentru petrolul deja livrat ajung la vânzători în următoarele două luni, presiunea economică asupra monedei și inflației rămâne o problemă majoră.
În timp ce Iranul deține încă zăcăminte importante și cantități de țiței în instalații de depozitare, accesul la piețele internaționale rămâne restricționat. Rafinăriile chineze au început deja să caute furnizori alternativi, precum Brazilia sau Africa de Vest, pentru a compensa lipsa petrolului iranian. Pe 8 octombrie, Departamentul Trezoreriei din SUA a anunțat noi sancțiuni împotriva unor rețele comerciale și a 17 nave implicate în transportul produselor petroliere iraniene, continuând eforturile de a reduce veniturile militare ale țării.
Contextul geopolitic actual este marcat de o volatilitate ridicată a piețelor de energie și de tensiuni constante în regiunea Orientului Mijlociu. Blocarea fluxurilor comerciale prin metode de sancțiuni și blocade navale este o tactică utilizată pentru a limita capacitatea de rezistență economică a statelor vizate. Această evoluție a comerțului maritim reflectă dificultățile de monitorizare a navelor care operează prin metode de identificare obscure în zonele de transfer de marfă.
