Cuba se confruntă cu riscul unui colaps accelerat al statului și al economiei, într-un scenariu care ar putea face reconstrucția insulei imposibilă. Dacă traiectoria actuală nu este schimbată prin măsuri majore și rapide, transformarea țării într-un loc stabil, prosper și democratic ar putea fi compromisă definitiv. Situația actuală sugerează că insula se îndreaptă spre o stare de dezordine, similară cu ruinarea unor structuri de arhitectură care nu mai pot fi refăcute.
În trecut, mulți observatori considerau că o prăbușire lentă este puțin probabilă. Existau scenarii care vizau fie un acord de împărțire a puterii, fie o operațiune militară similară celei din Venezuela, din cauza amenințărilor lui Donald Trump cu tarife comerciale asupra furnizorilor de petrol pentru Cuba. Totuși, discuțiile secrete dintre Havana și Washington s-au blocat din cauza opoziției republicanilor din Florida și a refuzului regimului local de a accepta investiții americane.
Havana a încercat să introducă 176 de reforme economice în luna iunie pentru a extinde sectorul privat, dar aceste măsuri nu au fost suficiente pentru administrația Trump. Deși a fost permisă livrarea unor cantități limitate de alimente și combustibil din SUA, Trump a impus noi sancțiuni împotriva oficialilor regimului și a companiilor de stat. Această presiune economică continuă să fragilizeze capacitatea de guvernare a insulei, în ciuda eforturilor de ajustare internă.
Secretarul de stat Marco Rubio a declarat în august că politica americană va necesita „răbdare și persistență”, sugerând că regimul ar putea supraviețui până în 2028 sau chiar mai mult. Există mai multe interpretări ale acestei poziții: ar putea fi o tactică de inducere în eroare pentru o operațiune militară fulgerătoare, o consecință a prioritizării altor conflicte precum Iran sau Venezuela, sau o strategie de a aștepta prăbușirea sistemului politic de la interior.
Pe plan intern, economia se contractează, iar inegalitatea veniturilor crește, lăsând o mare parte a populației prea săracă pentru a participa la noul sector privat. Coeziunea socială este în declin, rata criminalității crește, în timp ce valul de emigranți și scăderea ratei natalității modifică demografia. Cu cât acest impas se prelungește, cu atât șansele ca viitorul Cubei să fie unul și mai disfuncțional și haotic cresc semnificativ.
Evoluția politică și economică din Cuba reflectă o tensiune constantă între regimul de la Havana și presiunea sancțiunilor impuse de Washington. Această dinamică de blocaj, în care reformele economice nu reușesc să combată sancțiunile și criza internă, creează un mediu în care stabilitatea pe termen lung devine tot mai greu de atins pentru orice eventual guvern de tranziție.
