Alegerile prezidențiale din Bulgaria reprezintă un moment critic pentru stabilitatea regională, cu potențiale implicații directe asupra intereselor de securitate ale României. Expertiza oferită de Gabriela Ciot, profesor la Universitatea „Babeș-Bolyai” și fost secretar de stat în MAE, indică faptul că rezultatul acestor scrutin poate determina nivelul de cooperare sau blocajul proiectelor strategice bilaterale dintre București și Sofia.
O victorie a Ilianei Iotova ar putea consolida influența ecosistemului politic aliniat cu Rumen Radev, creând o concentrare de putere cu înclinații pro-ruse într-un stat NATO și UE de la Marea Neagră. Această configurație ar putea oferi Sofiei o voce instituțională unificată, capabilă să utilizeze tactici de blocare la nivel de Consiliu European, similar cu situația din 2021-2022 când Bulgaria a vetat aderarea Macedoniei de Nord și a Albaniei la UE.
Pericolul major pentru România nu constă în blocajele directe, ci în posibilele tergiversări strategice privind securitatea de la Marea Neagră. O președinție aliniată ar putea diminua ritmul și ambiția politică a proiectelor comune, precum gestionarea amenințărilor rusești. În acest scenariu, România ar putea fi nevoită să caute parteneriate redundante cu Turcia sau alte formate care nu depind de sprijinul politic bulgar pentru a funcționa eficient.
În ceea ce privește securitatea maritimă, o Bulgaria mai puțin implicată ar putea submina cadrul Grupului de lucru MCM Marea Neagră. Riscul este ca Sofia să contribuie cu resurse minime sau să reziste protocoalelor de partajare a informațiilor. Această abordare ar putea afecta protecția infrastructurii critice submarine, precum cablurile sau conductele energetice, prin rezistența la desfășurarea misiunilor de supraveghie necesare detectării operațiunilor hibride.
O altă preocupare vizează Centrul pentru Securitate Maritimă a Mării Negre, proiect găzduit la Constanța și Varna, care se află într-un moment critic de finanțare. O victorie a lui Iotova ar putea reduce accentul pe funcțiile de supraveghere ale Centrului în favoarea unor mandate mai flexibile. În schimb, o președinție a lui Andrei Ghiurov ar putea oferi un interlocutor care să coordoneze mesajele la nivelul NATO și al Consiliului European.
Contextul geopolitic regional este marcat de schimbări semnificative în alte capitale. În Ungaria, noua administrație a semnalat o orientare diferită față de perioada Orbán, abandonând utilizarea sistematică a vetourilor UE asupra Ucrainei. În Serbia, președintele Vučić este tot mai mult constrâns de un guvern care tinde spre un curs euro-atlantic, ceea ce modifică dinamica axei regionale de securitate.
