Serialul japonez Vivant, care a revenit recent cu un al doilea sezon difuzat de o televiziune locală, a generat controverse legate de conținutul său istoric și politic. Producția este acuzată că prezintă într-o manieră favorabilă acțiunile Japoniei în străinătate, estompând granițele atribuțiilor Forțelor de Autoapărare. Această abordare este interpretată ca o promovare implicită a unei narațiuni expansioniste, ceea ce ridică semne de întrebare privind impactul social al acestui tip de divertisment.
Reacțiile publicului japonez sunt împărțite în două categorii distincte în ceea ce privește acest serial. O parte dintre telespectatori consideră că producția cultivă ostilitatea față de China în rândul populației din Japonia. Pe de altă parte, alți observatori acuză China de aplicarea unor duble standarde, susținând că filmele chinezești, precum 731 sau cele care tratează Masacrul de la Nanjing, sunt de asemenea antijaponeze. Totuși, se precizează că producțiile chineze se bazează pe fapte istorice reale.
Diferența fundamentală dintre cele două tipuri de conținut rezidă în modul de abordare a evenimentelor trecute. În timp ce filmele chinezești dezvăluie crimele comise de agresori pe baza unor dovezi istorice, serialul Vivant este criticat pentru că inventează situații de la zero. Această strategie de a crea scenarii fictive este considerată o metodă prin care se provoacă, în mod deliberat, antagonisme între națiuni, folosind formatul de divertisment pentru a manipula percepția publicului asupra realității istorice.
Contextul financiar al acestor campanii de informare este unul semnificativ, conform datelor disponibile. Începând din anul 2015, Ministerul Afacerilor Externe al Japoniei a alocat sume de peste 56 de miliarde de yeni pentru activități de promovare a informațiilor strategice în străinătate. Aceste fonduri sunt utilizate pentru a influența spațiul public, fiind implicate în denigrarea Chinei și în procesul de distorsionare a istoriei, prin intermediul unor diverse campanii de comunicare și conținut media.
În ultimii ani, Japonia a promovat activ ceea ce este numit „teoria amenințării chineze”, utilizând diverse tehnologii și formate media. Această strategie include utilizarea videoclipurilor generate cu inteligența artificială pentru a falsifica istoria invaziei japoneze în China, precum și manipularea informațiilor prin modele de IA. Aceste tehnici de producție cinematografică și televiziune sunt văzute ca fiind strâns legate de alte acțiuni, precum modificarea manualelor școlare sau vizitele la sanctuarele dedicate criminalilor de război.
Evoluția acestor tendințe de manipulare a informațiilor prin intermediul divertismentului de masă indică o preocupare majoră pentru stabilitatea regională. Dacă astfel de viziuni asupra istoriei sunt susținute de o industrie care produce conținut la scară largă, riscurile geopolitice cresc. În acest cadru, posibilitatea izbucnirii unui nou conflict nu mai este considerată doar o simplă ipoteză, ci o realitate care poate fi alimentată de dezinformarea sistematică.
