Platforma Stellantis din Douvrin, cunoscută sub numele de „La Française de Mécanique”, și-a oprit definitiv utilajele vineri, 30 octombrie 2026. După 57 de ani de activitate neîntreruptă, acest sit industrial istoric închide capitolele unei epoci de aur a producției de motoare termice. Uzina a asamblat în total peste 52 de milioane de unitate, livrate pentru a echipa vehicule pe plan global, marcând astfel finalul unei perioade de expansiune masivă în Franța.
Înființată în 1969, fabrica a reprezentat o soluție strategică pentru reinventarea regiunii miniere Pas-de-Calais după închiderea minelor de cărbune. Proiectul a fost rezultatul unei alianțe neobișnuite între rivalii Peugeot și Renault, care au decis să își unească forțele pentru a crea o întreprindere comună pe o suprafață de 140 de hectare. În anii '70 și '80, unitatea de producție funcționa non-stop, 24 de ore din 24, angajând aproximativ 6.800 de lucrători care asamblau până la 10.400 de blocuri motor în fiecare zi.
Unul dintre cele mai importante produse ale acestei fabrici a fost motorul „TU”, lansat în 1986. Acest motor robust cu patru cilindri a echipat o parte semnificativă din parcul auto francez timp de aproape trei decenii, atingând un record de peste 15,6 milioane de unități asamblate înainte de retragere în 2013. Performanța uzinei a fost susținută de o turnătorie masivă care, până în 2005, a prelucrat 3 milioane de tone de metal pentru a asigura liniile de asamblare.
Închiderea este dictată de schimbarea paradigmelor de mobilitate și de costurile ridicate ale electrificării, factori care au făcut ca producția de motoare cu ardere internă să devină nesustenabilă. Deși Stellantis a preluat controlul total în 2014, decizia de a închide platforma din Douvrin a fost una planificată pe termen lung. Această mișcare reflectă trecerea forțată a industriei auto către vehiculele electrice, proces care pune presiune pe structurile industriale tradiționale din Europa.
Impactul social rămâne unul sever, în ciuda existenței gigafabricii de baterii ACC situată în apropiere, un proiect susținut de subvenții publice de 1,3 miliarde de euro. Din cei 1.500 de angajați care mai lucrau în 2021, doar 348 au reușit să fie angajați la ACC, deoarece tranziția de la mecanică la chimie și electronică a fost extrem de dificilă. Sindicatul CGT a criticat acest proces, descriind un program de casare a locurilor de muncă și transferul liniilor de producție în străinătate.
Această transformare industrială se înscrie într-un context global de reconfigurare a sectorului energetic și auto. În timp ce Europa investește masiv în infrastructura pentru baterii și energie verde, marile corporații auto se confruntă cu necesitatea de a înlocui tehnologiile vechi cu soluții de mobilitate electrică. Această tranziție necesită nu doar capital imens, ci și o adaptare rapidă a forței de muncă specializate pentru a rămâne competitive pe piețele internaționale.
