Invazia pe scară largă a Ucrainei a provocat o prăbușire rapidă a prestigiului internațional al Rusiei, transformând identitatea națională într-un stigmat pentru mulți cetățeni. În timp ce sancțiunile au afectat elitele și companiile, schimbările cotidiene, precum dispariția produselor occidentale de pe rafturi sau suspendarea zborurilor directe către Europa, au făcut situația palpabilă. Această realitate nouă a afectat nu doar cei care locuiesc în interiorul țării, ci și diaspora care se confruntă cu dificultăți în obținerea vizelor sau cu prejudecăți în procesele de angajare.
Marina Yusupova-Ryder, lector la Universitatea Napier din Edinburgh, a studiat această transformare prin interviuri cu bărbați ruși care trăiesc atât în țară, cât și în străinătate. Cercetarea sa a comparat percepțiile din perioada 2013-2014 cu cele din 2022-2023, evidențiind o schimbare radicală de opinie. Dacă anterior majoritatea participanților aveau o imagine pozitivă despre Rusia, în noua etapă doar doi dintre cei 27 de bărbați intervievați mai descriau țara în termeni pozitivi fără echivoc, reflectând o degradare profundă a statutului rus.
Răspunsurile oferite participanților la studiu subliniază o percepție extrem de negativă asupra rolului Rusiei în lumea contemporană. Respondenții au utilizat termeni duri, descriind statul ca fiind „un agresor cu bastonul nuclear” sau o „țară paria, precum Coreea de Nord”. Unii au comparat chiar Rusia cu personajul negativ Voldemort, în timp ce alți participanți au definit țara ca fiind „defectuoasă, bolnavă” sau un stat care apelează la violență pentru a obține respectul altora, recunoscând deteriorarea poziției pe scena mondială.
Modul în care bărbații gestionează acest stigmat este strâns legat de concepte precum masculinitatea și puterea. Un respondent numit Dmitri, stabilit în Marea Britanie, a ales să vorbească mai puțin despre naționalitatea sa, criticând autoritățile ruse pentru război, dar susținând totodată că Rusia trebuie să câștige pentru a nu deveni un paria. Pentru el, victoria ar restabili statutul de putere mondială, similar cu SUA sau Marea Britanie, bazându-se pe ideea că învingătorii scriu istoria și nu sunt judecați.
Alți participanți au adoptat strategii diferite pentru a naviga prin această presiune socială. Petr, care locuiește în Rusia, a încercat să se distanțeze de deciziile statului invocând lipsa de cunoștințe militare sau posibila propagandă, apelând în același timp la rolul de tată și apărător al familiei pentru a-și menține identitatea masculină. Pavel, aflat temporar într-o țară mediteraneană, a criticat imperialismul rus și a comparat lipsa de regrete a Rusiei cu atitudinea unor puteri precum Germania sau Japonia, încercând să se alinieze unei ordini internaționale percepute ca fiind mai civilizată.
Fenomenul stigmatizării identitare reflectă mecanisme complexe de stabilizare a ierarhiilor sociale și a relațiilor inegale de putere la nivel global. Cercetarea indică faptul că, deși bărbații ruși încearcă să se distanțeze, să conteste sau să depășească acest stigmat, metodele lor de adaptare se bazează adesea pe aceleași concepte de forță, victorie și ierarhie civilizațională care fundamentează dominația imperială și masculină.
