Armata SUA a elaborat noi planuri de atac care includ utilizarea așa-numitei „mame a tuturor bombelor” pentru a viza infrastructura energetică și instalațiile nucleare ale Iranului. Aceste măsuri ar putea fi implementate în cazul în care președintele Donald Trump ar da ordinul de reluare a operațiunilor de luptă. Planurile pot fi puse în aplicare fie înainte, fie după desfășurarea alegerilor intermediare din SUA, conform informațiilor furnizate de sursele CNN.
Utilizarea bombei GBU-43/B Massive Ordnance Air Blast (MOAB) ar reprezenta o schimbare majoră în conflictul actual. Aceasta este considerată cea mai mare bombă non-nucleară din arsenalul militar al SUA. Dacă va fi utilizată împotriva Iranului, aceasta va marca o escaladare semnificativă a tensiunilor dintre cele două state. Totuși, există îndoieli privind eficiența acestei arme în îndeplinirea obiectivelor strategice setate de Trump sau în schimbarea balanței războiului.
Donald Trump se confruntă cu presiuni politice constante pentru a pune capăt acestui război, care este extrem de nepopular în rândul cetățenilor americani. Republicanii manifestă îngrijorări privind o potențială reacție negativă a alegătorilor la alegerile intermediare de pe 3 noembrie. În prezent, nu există indicii clare că cele două țări se apropie de o soluție negociată, după ce bombardamentele americane au continuat timp de mai mult de șase luni.
Administrația SUA discută de luni de zile opțiuni care ar putea asigura un sfârșit „definitiv” al conflictului, mai ales pentru a transmite un mesaj clar către public. Deși unele personalități din administrație susțin că războiul este deja câștigat, Donald Trump a adoptat o poziție mai rezervată. Acesta a evitat să declare o victorie oficială, menționând că există încă treburi nerezolvate pe teritoriul țării vizate de atacuri.
În paralel, Iranul a adoptat noi tactici pentru a lovi navele care tranzitează Strâmtoarea Ormuz, cu scopul de a influența alegerile din SUA. Teheranul a început să utilizeze metode ofensive diferite pentru a menține prețurile petrolului la un nivel ridicat. Această strategie a fost coordonată la cele mai înalte niveluri ale conducerii iraniene și a dus la o creștere a atacurilor asupra navelor comerciale, atingând cel mai înalt nivel de la începutul războiului.
Conflictul dintre SUA și Iran se înscrie într-un context de instabilitate geopolitică regională, unde atacurile asupra rutelor maritime de transport sunt utilizate ca instrument de presiune economică. Tensiunile din zona Strâmtoarei Ormuz afectează direct piețele globale de energie, influențând prețul petrolului. Această escaladare militară și tactica de atac asupra navelor comerciale adaugă un strat suplimentar de incertitudine asupra stabilității economice internaționale.
