Reuniunea trilaterală dintre liderii Statelor Unite, Chinei și Rusiei a generat semne de întrebare privind obiectivele reale ale Washingtonului în cadrul acestui summit. Un fost ambasador american a subliniat că, în timp ce Moscova și Beijingul par să aibă avantaje clare, beneficiile pentru administrația condusă de Donald Trump sunt greu de identificat în acest moment. Întâlnirea ridică probleme legate de utilitatea concretă a discuțiilor pentru stabilitatea globală.
Christopher Hill, fost oficial de rang înalt al Departamentului de Stat american și ambasador al SUA în cinci țări, a criticat caracterul predominant simbolic al acestei reuniuni. Diplomatul, care a servit atât în administrații republicane, cât și democrate, susține că evenimentul nu pare să ofere soluții pentru problemele majore ale comunității internaționale. Hill a remarcat lipsa de claritate privind subiectele specifice pe care președintele american intenționează să le abordeze oficial.
În cadrul unui interviu acordat CNN, Hill a menționat că, deși există referiri la neproliferarea armelor nucleare, totul pare organizat pentru spectacolul public. Fostul diplomat a afirmat că Vladimir Putin nu are prea multe de pierdut, deoarece ideea întâlnirii i-ar fi aparținut de la început. Prin urmare, Hill consideră că liderul rus a obținut deja destul de mult prin simpla desfășurarea acestui summit trilateral.
Pe partea cealaltă, Xi Jinping are un avantaj strategic evident, deoarece China găzduiește reuniunea și își consolidează rolul de mediator între cele două mari puteri. Christopher Hill a declarat că este clar ce obțin liderii chinezi și ruși, însă rămâne neclar ce obțin Statele Unite. Această dinamică pune sub semnul întrebării capacitatea Washingtonului de a influența agenda de discuții desfășurată în cadrul acestui format de negociere.
Expertul David Shullman, vicepreședinte al Asia Society Policy Institute, a explicat că Beijingul încearcă să evite imaginea unei noi Conferințe de la Ialta. China nu dorește ca reuniunea de la Shenzhen să fie percepută ca o împărțire a lumii în sfere de influență între mari puteri. Beijingul preferă să se prezinte ca un partener al țărilor din Sudul Global, evitând astfel rolul de putere hegemonică în cadrul acestor negocieri.
Această întâlnire de la Shenzhen are loc într-un context de instabilitate internațională marcat de războiul Rusiei împotriva Ucrainei și de conflictul dintre Statele Unite și Iran. Spre deosebire de Conferința de la Ialta din 1945, unde liderii de la SUA, Marea Britanie și Uniunea Sovietică luptau împotriva unui adversar comun, actualii lideri au interese strategice divergente. Această diferență fundamentală reduce semnificativ perspectivele unui acord substanțial între cele trei mari puteri.