Guvernul Ungariei urmează să facă publice, miercuri, identitățile a zeci de mii de informatori care au colaborat cu serviciile de securitate ale fostului regim comunist. Această măsură este menită să ajute societatea să se confrunte cu trecutul și să consolideze încrederea în instituțiile statului. Procesul de dezvăluire vizează documente care acoperă perioada dintre 1945 și 1989, când rețeaua de supraveghere era utilizată pentru reprimarea disidenței.
În perioada regimului comunist, serviciile de securitate au utilizat o rețea extinsă de informatori pentru a monitoriza populația și a reprima orice formă de opoziție. Unii cetățeni au fost șantați sau constrânși să raporteze despre vecini, colegi sau chiar membri ai propriilor familii, în timp ce alții au ales colaborarea în schimbul unor avantaje personale. Amploarea acestui sistem de supraveghere a fost ascunsă publicului timp de decenii, dosarele rămânând în mare parte inaccesibile.
Decizia de a publica arhivele a fost o promisiune electorală a lui Péter Magyar, care a anunțat acest demers în campania de dinaintea alegerilor parlamentare din aprilie. După preluarea puterii, guvernul a adoptat în septembrie o lege care stabilește cadrul legal pentru publicarea acestor documente. Conform sondajelor recente, peste două treimi dintre cetățeni susțin această inițiativă de transparență. Dezvăluirea a fost programată inițial pentru aniversarea Revoluției din 1956, dar a fost amânată pentru data de 4 noiembrie.
Noua bază de date va permite căutările online, transformând arhivele fostelor servicii secrete în unele dintre cele mai transparente din fostul bloc estic. Istoric, István Papp, director al departamentului academic al arhivelor, susține publicarea, dar avertizează asupra impactului personal asupra familiilor. Se estimează că aproximativ 10% dintre cele 50.000-60.000 de persoane menționate în documente sunt încă în viață. Această situație poate genera traume și dezvăluiri dureroase despre istoria personală a multor cetățeni.
Publicarea nu va oferi o imagine completă, deoarece arhivele dețin dosare detaliate, verificări de antecedente și declarații doar pentru 9.000 de persoane din totalul de 60.000. Documentele vor fi publicate în februarie, după ce vor fi anonimizate informațiile privind sănătatea, dependențele sau viața sexuală a persoanelor. Multe dosare au fost distruse în timpul Revoluției din 1956 sau au dispărut în perioada tranziției de la 1989, ceea ce limitează capacitatea de a reconstitui exact activitatea fiecărui informator.
Procesul de desclasificare a arhivelor de securitate a fost o problemă gestionată diferit de țările din fostul bloc comunist. În Germania de Est, accesul la arhivele Stasi a fost permis în 1992, în timp ce Republica Cehă a făcut documentele publice în 2003. Letonia a urmat un drum similar, publicând dosarele informatorilor în anul 2018. Ungaria urmează acum să urmeze acest model de reconciliere cu trecutul prin accesul larg la datele istorice.
