Guvernul Ungariei va dezvălui miercuri numele a zeci de mii de informatori care au lucrat pentru serviciile de securitate ale statului în perioada comunistă. Această inițiativă vizează confruntarea trecutului și restabilirea încrederii publicului în instituții. În intervalul 1945–1989, rețelele de supraveghere ale statului maghiar au fost utilizate pentru a reprima disidența, folosind metode precum șantajul sau recrutarea prin promisiuni de avantaje pentru a monitoriza societatea.
Decizia de a face publice aceste documente vine după o campanie electorală în care Peter Magyar a promis publicarea dosarelor serviciilor de securitate. În septembrie, guvernul a adoptat o lege care facilitează acest proces, măsură susținută de peste două treimi din populația țării conform sondajelor. Deși publicarea era prevăzută inițial pentru aniversarea revoluției din 1956, termenul a fost amânat pentru data de 4 noiembrie.
Accesul la aceste informații a fost anterior limitat strict la cercetători și rudele victimelor, însă o nouă bază de date online va permite căutări extinse. Istvan Papp, istoric și șef al departamentului academic al arhivelor, a declarat că „deschidem larg o ușă care fusese lăsată întredeschisă”. Totuși, el a subliniat dificultatea personală a celor care vor trebui să se confrunte cu istoria propriilor familii.
Din estimările experților, dintre cele 50.000–60.000 de persoane menționate în dosare, aproximativ 10% sunt încă în viață. Arhivele conțin fișiere detaliate, verificări și declarații doar pentru 9.000 de persoane, restul documentelor fiind incomplete. În februarie vor fi publicate datele care au trecut prin cenzură, pentru a proteja informațiile sensibile precum starea de sănătate, orientarea sexuală sau dependențele, în conformitate cu legislația privind protecția datelor.
Procesul de publicare a dosarelor de securitate este o practică observată în alte state din fostul bloc estic, însă momentul implementării variază. În Germania de Est, accesul la dosarele Stasi a fost deschis în 1992, în Republica Cehă în 2003, iar Letonia a publicat informațiile despre informatori în 2018. În Ungaria, multe documente au fost pierdute în timpul revoltei din 1956 sau au dispărut în timpul tranziției din 1989.
Această mișcare de transparență în Ungaria se înscrie într-un context regional de gestionare a moștenirii regimurilor totalitare. Multe țări din Europa de Est au ales parcursuri diferite pentru deschiderea arhivelor de securitate, încercând să echilibreze dreptul societății de a cunoaște trecutul cu protecția vieții private a cetățenilor. În Ungaria, impactul social este considerat major, având în vedere că informatorii au fost adesea vecini, prieteni sau chiar membri ai familiei.
